Trunchi

Rău pământean bazat pe fapte ireale,
Falsate fără întâmplare,
Atingi dureri neştiutoare.
Porneşti încet spre nemurire,
Crezând în viaţa şi orbire,
Dorind lumini impacte, jucate-n voie,
Neuitate.
Rău pământean, arunci cu vorbe spânzurate,
Prevezi fapte-ntruchipate,
Mi-arunci mintea-ntr-o carte.
Cele ce spui, nu-s arte.
Sunt literele adunate, în pasitle deprimate.
Rime schimbate.
Rău om de seamă, nu-ţi fie teamă
Orice amar de sete se pierde prin alei de vreme,
Pierdute după semne,-ghid greşit-
Ambiguu nor de ploaie, face ce tot face şi se-ndoaie,
Fără picur, pleacă şi mă-neacă cu suspin.
Nu plec ramuri nerodite, plec adâncele înfipte,
Rădăcini.
Te-nchini.şi speri la dar divin,
Dar iată că nu mi te rogi cum cer eu la cei atroce
Ascultă-mi voce îngroşată: Fă-mă artă!
În piele fină, fără de vină,
Fă-mă divină!
N-atingi ce poţi, prefaci a mângâia iubita,
Infinita,mângâie răsărit cumplit.
Atinge amurg infinit.
Atingi uşor promiţător amarul meu aprins de-un dor.
Amor.