Se lasă ceaţă. Un fluture albastru-mi şterge lacrima de gheaţă. 6 stele paralele şi un felinar pe plajă, Un pas mic de om furnică şi eu mă preling în sticlă. Val pe val şi briza-n-cale, Respir viaţă şi aspir spre mare. Oftez zgomotos, îmi pare şi nu spun nimic, După dânsul mă ridic Pleacă şi mă pierde doar gândind, -Nu m-ating- În nisipuri mă întind. Străpung Fluture albastru, limpde -Veninul- Feţe-mbătrânite, chinul. Legământul îl retrag şi mă pornesc spre-a soarelui, Cărare. În fărâma omului fără personalitate, Există divinitate. În piept nu poartă vreo carte, Nu visează, nu stăbate, Crede doar în fapte. Cenuşiu se-poartă în dragostea ce Nu şi-o mai arată. Ochi căprui, ori verzi mă-nţeapă, -Albastrul e o constantă.- Aici moare viaţa gerinantă. Lumea se creează din a 7-a zi, Spun numai cuvinte, -Nu mă mai simţi.- Nu pun pic de drag în ceea ce-ţi şoptesc, Vorbesc. Vorbesc. Silabisesc. Doresc. Omului îi pică-n cale, visul său de a fi mare, Pleacă şi n