Skip to main content

Haos

Discuri circulare împrăştiate-n mare
Dorinţe primordiale.
Lampioane aruncate-n zare,
Visuri călătoare,
Voi crede-n ele până-mi pică-n cale
Lampioane arzătoare.
Pe mal de soare,ard lumânare.
Ceara-mi fierbinte se prelinge pe picioare.
"Ah,mă doare!"
Mă uit spre soare şi fug în mare,
Uitare.
Valuri calde mă îmbată ,mă simt schimbată.
Nu supărată,
Uitată.
Adieri spirituale-mi adâncesc moartea,pe cale,
S-o arunc în zare.
Minţi circulare, logice şi fără de scăpare
Nu-mi dau crezare.
Îmi spun că simţul nu e oarecare.
Că nu tot omul are o scăpare,
Că pierde totul când îl doare.
Ce fel de minte sclipitoare nu-ţi dă crezare?
Mă tot arunc în mare,
Mă prinde o culoare
Şi mă duce-n val de dimineaţă.
Roua de pe verdeaţă.
Vino,viaţă!

Comments

Post a Comment

Popular posts from this blog

Ciclu

Când pe inima ta iau picnic tinerii, iau picnic, cu pahare, mâncare și câteodată chiueli, parcă simți așa un junghi. Dar cui îi pasă? Sunt tineri, cu mutrele îmuiate în fântâna tinereții, cu mâini roz și ochi buclați, cu dinții albi de smalț, cu părul brun, maro, spicat, și cu un look amar, stilat. Cu picioare lungi, cu blugi în dungi, piepturi 'nalte... Uneori în mâini țin câte o carte, alteori vreo țigaretă -chic- într-o lume cochetă.  Sunt tineri, iar la gurile lor sunt zăbale cu gust de viu, sunt rănite limbile lor de la atâta: “Alo, mama?! Vin târziu!” Și-n jurul ochilor, semne de tinerețe moartă, cum somnul lor nu piere niciodată, și șed tinerii pe inima mea și iau picnic, ciocnesc pahare, mușcă din bulcile de pâine, lasă firmituri, iar cheful se stinge cu spargere de pahare. Ce dacă inima mea are un junghi?  Sunt tinerii, cu gurile până la urechile surde, cu ochii buclați și pierduți pe coclaurile dorinței mute. Când pe inima ta iau picnic bătrânii,...
1 comment
Read more

Pentru mine

lipit cu nasul de geamul dintre tine tu şi tine -nu mi-ai făcut cunoştiinţă cu el, până acum- el. te minunezi de cât de departe vezi cu ochii tinelui, -ce prost sună- Cu ochii sinelui, tânărul visează şi veghează. Ai ochii prea deschişi şi se vede, Că nici măcar nu eşti atent. Stai cu spatele prea drept, erai cocoşat. Ce privim aşa de sus? Geamul se sparge, o fi aruncat vreo unu c-o piatră, sau vreun copil cu mingea. -ce te enrevează- Tine tu şi el, fac cunoştiinţă. tine el îl ia pe tine tu şi -l ascunde undeva după, -cum era?- După o uşă, o-ncuie, ia cheia, o ascunde în în coconul unui fluture galben cu negru. Da, ai o problemă şi cu culorile acum, pentru că acolo după uşă, vezi doar negru. Îţi scriu ţie tu, pentru că el e altul, şi cam ar trebui să cauţi afurisita aia de cheie, cumva pe bâjbâite. Da, întunerc, înţeleg, dar frica n-o mai vezi. şi din nou te lipeşti cu nasul de geamul aburit, pentru că în loc să îl învingi pe el, ţie ţi-e teamă de tine. Of...
Post a Comment
Read more