visăreasa

Am reuşit să îmi revin după furtunile devastatoare din mine, Peste tine nu. Am reuşit să sar peste şanţurile adânci ale minţii mele, Peste tine nu. Am reuşit să îmi imaginez viaţa perfectă, Pe tine nu. Nu ştiu ce eşti, ce vrei să fii, ce încerci să pari, Dar reuşeşti să faci ce vrei. De fiecare dată când ajung în partea asta a minţii mele, Mă ignori. Treci peste mine de parcă aş fi cel mai uşor pas făcut vreodată. Trebuie să-mi spui odată şi odată ce eşti... Ce vrei, ce încerci să faci. Nu ştii să vorbeşti şi totuşi faci atât de multe, Parcă ai fi un nor, şi-mi pluteşti deasupra capului, Câteodată plouă, ninge, sau pur şi simplu dispare. Asta eşti predestinat să faci? Eşti doar în mintea mea şi totşi exişti. Atunci eu nu exist. Nu, nu exist.

Exista două tipuri de oameni, Cei ce cred în mai multe tipuri şi cei ce cred în două tipuri, Eu cred, În tine, în mine Şi restul. Există două tipuri de iubire. Cum te iubesc şi cum crezi că te iubesc. Există două tipuri de ploaie, Umedă şi rece, liniştitoare şi caldă. Există două feluri de mâncare, Unu şi doi. Există două feluri de fete, Fete şi mai puţin fete. Există două reguli: Fără reguli şi nu uita să respecţi prima regulă. Există oameni, iubire,ploaie,fete,reguli. Există tot ce poate exista, în prezenţa ta.

Ridic simultan ambele cortine ale scenelor din ochii mei. Îmi folosesc privirea să ajung în culisa sufletului meu. Acolo-ngrămădiţi stau oameni fericiţi. Mă retrag uşor ,şi-i văd îmbrăţişându-mi sufletul, timizi. Mă duc în partea occipitală şi deschid fereastra. Şi-mi zic: Miroase-a creier ars. Prin crăpătura ferestrii larg deschise,intră! Intră mii şi mii de păsări, La mine-n cap! Cobor prin simţul dragostei direct în torace, Unde nu ştiu ,cum? Zboară fluturi! Cu aripioare mici, albastre, roşii, vişinii. Se distrează, se şi joacă ,comorile vii...