El se înfometează văzând-o, Îi arde limba şi-i transpiră palma stângă. Ea-l ţine-n jocuri şi-l învaţă să înoate-n cuvinte. Gesturile, săracele, simte-le! Nu-l lăsa! săracul, atârnă de propriile cuvinte. La masa de seară ea prepară chin letal, îl denumeşte fiară, Îi strecoară-n băutura preferată Otravă şi-n viaţă amar. Saracul, Bea însetat din pahar. Visează la moarte clinică, îl trezeşte din somnul din şoapte Cu gesturi Toate furate împărtăşite mai departe. Iar dânsul suspină şi-şi lasă capul pe spate, stelele toate fuarte de dânsa. Pentru cerul din noapte. Îi prind zorii din dimineaţa de ziuă, Iar dânsa săraca se-ascunde de dânsul, În marea din lanul de gânduri. El se înfometează căutând-o, Îi arde limba şi-i transpiră palma stângă. Ea fuge de teamă şi bate-n picioare. Gesturile, săracele, simte-le! Şi dânsa moare-n plină cărare.