Skip to main content

Posts

Showing posts from October, 2016

hoţul de buzunare

Zile-n trifoi, Ochii-n pământ -țărână curgând- Nămol. Și merge tristul pe trotuar Fără speranță în penar, Ghizdanul doar hârțogăraie, Și mintea-n colț îi zace. -Tristul suspină ace- Și-ii frig și degetele-i sînt digerate Tristul nostru ține-o carte. Și saltă-n pași de om furnică Tristul își leagă un șiret, Și vede-n ochii lumii un secret -ochii la trotuare- Tristul tot pune o întrebare Se face verde la semafor, -Atunci toți ochii ațintiți spre viitor- Tristul nu vede că-i făcut verde Și pierde startul și, Nu crede-n liberă trecere și orientare. Și-i noapte-n parc Și-i liniște și groază -Un om cedează- Tristul nostru rămâne pe fază.

înfrângere

Acțiuni clare, precizie, curaj. Proză. Miza e mare și eu un nimic, Pe o stradă-ngustă și tot mă împiedic. Lin-amoru-i iar în viață... Reflexie morală-n balta din față. Bețivi căzuți în plasă -un cer aprins- Mă las învins și pic și sper și cred în vis. -mă sting de ape învolburate- Copaci tăiați din rădacini, Aripi frânte și amurguri din senin. Săgeți pictate pe strada-ngustă Eu Intrusă. Îmi iau pe piciore, Propriul sens. -Contrasens- Iz de parfum interzis, Ochi din inimă de viață și pătrunsi de gheață. Ceață, ceață,ceață. Nu zăresc nici voci, Nu aud nici fețe.. Cin' să mă-nvețe? Floarea roşie cuprinde vidul întins, Mă las pradă, m-ai învins.

stilou cu bilă

Şi visele omului de cerneală Se pierd în sufletul de ceară. Susur de smoală primează, -oftează- Paşii dânsului se-mbibă-n foi de-arţar Şi va să zică, îndură zi cu scop, adică -Suliţă ascuţită, înfiptă- Sub flacăra-mi de gheaţă a răsărit Un fir de ceaţă. Nu fum, nu gând, nu scop, nu-n faţă. Un fir stupid de ceaţă. Iluzia încâleclii macină privirea serii, Şi totul se-mbracă iarăşi în cerneală. -Astenie de seară de vară în toiul toamnei.- Continuitatea mişcării în miez de noapte, Încurajează fapte. Chipuri şterse de cerneală, -linişte morală- Foile mânjite-n noapte, dorinţe nedorite-n zilele din cele 7 Cifre-mbibate-n cerneluri ieftine de scris în seri de -Astenii uitate- Lună şi stele lăsate-n voia celui ce mânjeşte foile În miez de noapte.

fracţiune

Faţa întunecată a lunii e mereu acolo, -Lumii îi e greu să înţeleagă adevărul- Un joc mut pătrunde, Sub pielea adversarului abătut. Critic şi observator, Bărbatul prevede că-i rău-voitor, Se-ncruntă pe viaţă, Se-agaţă de-o funie, de-o aţă. Suspină amar şi bea din pahar, Expira doar fum,ienibahar. Un glonte imaginar îi strabate fruntea, Scapa-un pahar. Problematic, înghite o gură de sânge, Nu respiră, nu plânge. -Bărbatul se frânge- Şopteşte mirare şi părăseşte ce-l doare, Nu şovăie, dispare. Mândria şi spaima-l fac nevăzut, se lasă bătut. Şi merge, şi ţipă, şi-n spate-l furnică... Amar de răbdare, Bărbatul tresare. Se pierde şi dânsul -adesea- -n visare.