Efemer, plăpând, pe spate.
Cad eterne supărate, mângâieri.
Prind în degete-înfăşcate-
Pierd în spate, pic în carte.
Număr zori nenumărate ce se pierd,
Se duc departe şi mă gâdilă-ncordate,
Stric şi munici şi sticla poate,
O-car în spate.
Fiinţa-mi arde ca o carte,
Nicio simplă zi nu poate
Van să-mi scuture stricate,
Simţuri parcă nesecate.
Pline numai de speranţă,
O instanţă.
Efemer ca timpu-mi pari,
Dar nu ştii şi nici nu sari de-obstacole.
Calci pe ele şi pe cuie.
Tot de-aici încă nu e de-ajuns,
Tu mă faci să par învins.
Nu te laşi nici de atins,
Şi mă superi necrezut de tare.
Pare-mi că doreşti pe mine,
Aşa tare?
Nu mai vreau să cred că omul
E ca pomul.
Înţelpt, subtil şi dur,
Tu faci totul făr' cusur,
Iar mă fur'.
Iar aprind doar c-un chibrit,
O mare.
Cad eterne supărate, mângâieri.
Prind în degete-înfăşcate-
Pierd în spate, pic în carte.
Număr zori nenumărate ce se pierd,
Se duc departe şi mă gâdilă-ncordate,
Stric şi munici şi sticla poate,
O-car în spate.
Fiinţa-mi arde ca o carte,
Nicio simplă zi nu poate
Van să-mi scuture stricate,
Simţuri parcă nesecate.
Pline numai de speranţă,
O instanţă.
Efemer ca timpu-mi pari,
Dar nu ştii şi nici nu sari de-obstacole.
Calci pe ele şi pe cuie.
Tot de-aici încă nu e de-ajuns,
Tu mă faci să par învins.
Nu te laşi nici de atins,
Şi mă superi necrezut de tare.
Pare-mi că doreşti pe mine,
Aşa tare?
Nu mai vreau să cred că omul
E ca pomul.
Înţelpt, subtil şi dur,
Tu faci totul făr' cusur,
Iar mă fur'.
Iar aprind doar c-un chibrit,
O mare.
Comments
Post a Comment