Când pe inima ta iau picnic tinerii, iau picnic, cu pahare,
mâncare și câteodată chiueli, parcă simți așa un junghi. Dar cui îi pasă?
Sunt tineri, cu mutrele îmuiate în fântâna tinereții, cu
mâini roz și ochi buclați, cu dinții albi de smalț, cu părul brun, maro,
spicat, și cu un look amar, stilat. Cu picioare lungi, cu blugi în dungi, piepturi 'nalte... Uneori în mâini țin câte o carte, alteori vreo țigaretă -chic- într-o lume cochetă.
Sunt tineri, iar la gurile lor sunt zăbale cu gust de viu,
sunt rănite limbile lor de la atâta: “Alo, mama?! Vin târziu!”
Și-n jurul ochilor, semne de tinerețe moartă, cum somnul lor
nu piere niciodată, și șed tinerii pe inima mea și iau picnic, ciocnesc pahare, mușcă din bulcile de pâine, lasă firmituri, iar cheful se stinge cu spargere de pahare. Ce dacă inima mea are un junghi?
Sunt tinerii, cu
gurile până la urechile surde, cu ochii buclați și pierduți pe coclaurile
dorinței mute.
Când pe inima ta iau picnic bătrânii, vorbesc de politică,
de griji, de vremea din ultimele săptămâni și poate, doar poate, doar poate
câteodată, vorbesc de tinerii de azi căci, ieri, dânșii luau picnic pe inima mea,
cu chiueli, cu spargere de pahare și câteoadă giugiuleli.
Sunt bătrânii, cu
titlul bătrâneții -o durere sub coastă- cu ochi plecați, cu dinții sparți, cu
pielea albă spre gălbuie. Cu-nțelepciunea duduind în timpanele sătule, cu oasele icnind ca lemnul, și ochii lor deși ajunși în dormitor, se văd numai
cinând romantic, la picnic pe o inimă bătrână, uneori sub clar de lună.
Alteori în plină zi.
Sunt dânșii, cu mutrele de oameni gri, cu pupilele pustii, dansând suav pe ritmul pașilor tinerimii.
Foarte fain blog! Îmi place enorm stilul tău și poezia, ești o scriitoare uimitoare ✨
ReplyDelete