visăreasa

 şi-i strig în ceafă: -titlu- Stau pe scaunul din dreapta şi-i -primul vers- Hai, dom le că n-am toată ziulica! Şi porneşte. Grădina zoologică.(de lângă tomberon) Noi îi zicem Savană citadină, de rău. -ce scrie-n paranteză- doar că în loc -de lângă- citeşte -în- 777 ce norocos sunt născut, pe 7 iulie. -titlu- Părăsim clişeica junglă urbană  şi ne lăsăm absorbiţi de  -număr ce simbolizează norocul, al 14-lea vers- lipitori ce absorb şi ultima gură din  noi.

Mi-am prins degetele-n uşă, sunt mov şi mă dor. oare când apune soarele, ceru-i mov şi-l doare?

Jucăm barbut şi cel care pierde face turul propriei persoane  de 2 ori. Dublă. Dublă. 6-4 6-5 După regulamentul -regulilor nescrise- Ai de făcut o călătorie, şi ne vedem în spate  să-mi zici şi mie.

Încurci scopul cu arta Dar lupta e între orizont şi poartă. E leul crescut în circul târgului Ce-şi vede prin umbra trupului, culoarea irisului. Nu ştie. -e pradă vie- Şi e închis în temniţă, drept stafie, Oamenii gri, negociază, dresează, Îşi aruncă speranţa miilor din mii în cârca lighioanei, -limbaj de lemn- Dar toţi din târgul circului îl ştiu pe leu A fi: Un fraier, leneş, un nemernic infantil.

Du-mă la Planetraiu. Să-nţeleg şi eu cum stă treaba cu astrele, cu zilele, cu nopţile cu înaltul cerului şi teama teama de pământ.

Descriere: Păr brun pe degete-mbibate-n tutun.                  Voce rece într-un gol.                   Săracul, beat şi picat în nămol.                       Cu mâinile puternice,                   Gâdilă foaia-cu pana stiloului-                   Scapă scrum pe foaie,                   Camera înoată în fum,                   Ce fum!                   Joc al întrebărilor fără răspuns afirmativ,                   Amplu şi suspect, negativ.                   -Nu ştiu-                   Dânsul se apleacă să lege un şiret. Vai, dânsul! Bietul, săracul şi nevinovatul, Dânsul! Îşi leagă trupul de-un salcâm Salcâmul plâns de pe malul râului Râului pârâului. Şi pică în lacună, Necunoscut,     defect.                                      "Suspect!!!"               "-Acest caz prezintă un ucigaş de sine. Dependent de singurătate, muritor în propriile-şi fapte."                "-Chinuit" Descriere: Declaraţie: Rău-făcător, ucigaş de sine

Lupta dintre binele şi răul din perspectiva fiecăruia. Se foloseşte ca marjă de siguranţă, defensiva altuia. Lovitură, Barare. Întotdeaună cu ochii la picioarele sale, şi garda sus. Privirea-n pământ, oasele se prefac în vârfuri de creioane hb şi se rup în ascuţitori. Durerile devin din ce în ce mai profunde Rănile sunt uşor observabile de duşman -ce fac?- Se luptă-n continuare fără pic de tact. Sar 6 inşi în atac, restul stau cu capul înglobat în scopul deja judecat. -pierderea- Şi joacă-n jocul pierderii, cu reguli prestabilite. Convinşi că nicio şansă n-au să se mai agite, priviri adânci în asfalt. Tehnica veche de şlefuire a pietrei preschimbarea-n diamant. -Iluzionist falsat- Şi-n continuare un joc slab. O luptă în stradă fără fără găuri cu feţe-n bălţi de sânge pe asfalt.

Maşinărie atemporală ce-mi teleportează atenţia, Într-o bulă imensă, în frig. Aviatorul străpuns de aripa stângă a propriei maşinării. Avionul e prăbuşit. Ultima strigare în staţie. Aviatorul zace printre ruinele maşinăriei DEFECT. Infecţie. Ce fel de aviator, Cu ligamentele rupte, se târâie prin nisip mişcător? Semiparalizat, aviatorul răsuflă îndurerat Furnicăturile-i împânzesc durerea, urmează delictul. -plăcerea- La marginea realului, e femeia. Şi-i unge rănile cu nămolul vindecării, Iar dânsul aproape că moare, iar dânsa tresare şi-şi pune pe limba-i numai -a dânsei- licoarea vieţii, şi-l sărută pe buze. Fără conştiinţă aviatorul tresare, şi-i pierdut în entitatea misterioasă -nimicul se pare- Ştiri de ultimă oră, Aviator străpuns de aripa stângă a propriei maşinării Avionul e prăbuşit Şanse minime de viaţă. Femeia-i unge cu nămolul vinecarii, rănile. Când pare fără speranţă, Îl sărută cu picături mici şi dulci din licoarea vieţii. Pentru o secu

El se înfometează văzând-o, Îi arde limba şi-i transpiră palma stângă. Ea-l ţine-n jocuri şi-l învaţă să înoate-n cuvinte. Gesturile, săracele, simte-le! Nu-l lăsa!  săracul, atârnă de propriile cuvinte. La masa de seară ea prepară chin letal, îl denumeşte fiară, Îi strecoară-n băutura preferată Otravă şi-n viaţă amar. Saracul, Bea însetat din pahar. Visează la moarte clinică, îl trezeşte din somnul din şoapte Cu gesturi Toate furate împărtăşite mai departe. Iar dânsul suspină şi-şi lasă capul pe spate, stelele toate fuarte de dânsa. Pentru cerul din noapte. Îi prind zorii din dimineaţa de ziuă, Iar dânsa săraca se-ascunde de dânsul, În marea din lanul de gânduri. El se înfometează căutând-o, Îi arde limba şi-i transpiră palma stângă. Ea fuge de teamă şi bate-n picioare. Gesturile, săracele, simte-le! Şi dânsa moare-n plină cărare.

Vagabond în sevraj ieşind din gura de canal, Miros fatal. Îmbibat de sudoaare cu straniul vis de a fi mare. Podul palmei bătătorit de frig, Riduri în colţutile ochilor, expresii faciale pierdute zâmbind. Putregai în ambalaj letal. Monolog pe malul mării, Vagabondul, speră-n zorii -serii pe asfalt- Serile în canale reci, cimentuite, seci. Vagabondul trist, în amar, înecat cu totul în pahar. -habar n-avea- Viziuni astrale pe capace de canale, Vagabondul mort de frig în gară. Taximetristul slinos în scară, cu degetele-i unsuroase pe clanţa uşii, coboară. Bucureştiul meu, fă-mă Dumnezeu! Serile de poker doar prin studenţie, curve şi amar în sticlărie. Du-mă acasă mai tramvai, Suspinând, de ce mai stai?

Am plantat în curtea din spate două rânduri cu munţi,  Pe durata serii am stabilit că nu te-ncrunţi. Te-ai enervat şi-ai rupt din munţi, Dânşii te-au căutat, Ţi-au spus să nu te-ncrunţi. M-am supărat şi m-am urcat, acolo sus,  În munţi.  M-am depărtat -tot te-am rugat să nu te-ncrunţi- Pe creste şi prin văi,  sălbăticii şi oameni răi, tu încruntat sub mare, îmi pare... Eu pierdută-n livezi pe maluri de ce vezi, ridicata-n slăvi,  de pietre şi... M-am supărat pe soare, problema nu era că-l doare. Se-ncruntă şi lasă-n cale, visare. Am putrezit pe pietre din munţi, te-ncrunţi? Mă laşi pierdută-n văi, Strivită de căi de acces, -interes- M-am recules,  am acumulat o mare! Ba nu! O mie de mări, un munte imens  ş-o mie de ţări. Omoară-mi orgoliul cu gura fierbinte, Mă lasă pe spate, Mă prinde. Adesea mă minte. 

M-am lovit în cerul gurii. Mă doare infinit -de parcă pe cerul meu ar fi răsărit...- N-am voie să vă zic. Dacă ating cu limba începe -jocul stelelor, iar eu asteroid- Purtătorul cerului Toate prăbuşite-n vid. Îmi plac nopţile nedormite, Cu ceru’ gurii în cap, Al meu... Al tău...? Ce importanţă are, de fapt? Mă doare cerul gurii, M-oi fi zgâriat? A răsărit luna.. -M-am speriat!- Iubesc stelele. Stelele căzătoare și stelele statice, Toate împânzite-n trupul meu. -carnal- Se lovesc de-al tău sărut Și te duc în universul mut -strănut-  

Un câmp cu maci. M-am rătăcit printre copaci -tu taci- Nu-i o minciună. Nu-i un poem de dragoste, nici lumină de la lună. Nu-i soare e furtună. -tu mă prinzi de mână- În lan de maci,  te-aud cum taci. Un ochi deschis, cu unul taci -ce faci?- se unduiesc petalele de maci, vânate cu săgeţi din vânt -mă plâng- Ne-ndepărtam de-un lan cu maci, fugim, escaladăm copaci. iubim stângaci.

Cerul iar e luminat de reflexia pământului pe sub copaci.  În parcări-toate maşinile goale cu radio-ul pornit- Eu-arogant, ignorant, sufocant-  Mă tem de lumina felinarului prost centrat.  În drumul meu îmi fac dorit suspansul, -ucigaşul plătit- Îmi împarte amor pe păru-mpletit Un meteorit ameninţă planeta, -mă feresc de mâna ageră a ucigaşului plătit- De cine mă feresc de fapt? -agresiv- Scrâşnet din dinţi Ucigaşul mă simte şi eu îl resping. -meteoritul ne va distruge planeta- Îl văd pe acesta ce-mi vine dintr-o parte, cuţite şi săgeţi spulberate  -în spate- Apocaliptic, un om sub amar. Omul iubitor de dar.  Ucigaşul aleargă de sine-n zadar... Ucigaş doritor de iubire-n pahar, Ucide cu patimă crezând că-i har, Eu. -Meteoritul loveşte planeta- Ucigaşul ucide-n visare, stele pictate pe soare. Tu.