E vina mea ca Dumnezeu se joaca cu destinele noastre ca si cu papusile pe sfori? Ca ne lasa la soare? Ca pe rufe la uscat. Ne lasa sa ne uscam de viata, de speranta. Ne lasa acolo o vreme pana cand e sigur ca suntem uscati de tot.Ne poarta pentru scurt timp, apoi ne arunca in dulapul Lui plin si cu alte haine uscate. Ne boteste, ne boteste farama de viata ramasa, ne boteste pe noi ca rufe. Uita de noi, ne lasa sa ne distrugem intr-un colt al dulapului necunoscut. Ne decoloram in nepasarea Lui. Peste foarte , foarte mult timp de uscare grava si decolorare pana la albire, ne pune in sucul propriu pentru scurt timp si povestea se repeta...