JUR! De mâine mă apuc să-ţi scriu zilnic. Să îţi scriu în fiecare zi câte ceva despre tine,despre mine şi despre cât de caldă e atingerea soarelui pe faţa mea. Că atingerea aia ar fi putut fi a ta. Ba nu! Nu-ţi mai zic nimic niciodată. Nu are legătură cu tine, cu mine sau cu cât de frumos e afară. Mă refer la cât de multe poţi spune despre un om în mai puţin de 30 de secunde? Aş putea scrie un roman doar despre gesturile unui om. Despre cât de multe semnifică faptul ca buza ta de jos e mereu ronţăită de dinţii de sus. Sau cum de fiecare dată când zâmbeşti răsare o gropiţă, pe obrazul din stânga. Uite când văd un om care mă energizează, mă opresc din ticurile mele enervante şi neatrăgătoare, pentru că , brusc, omul din faţa mea e mult mai important decât gândurile mele încuiate. Tabla neagră din capul meu e curăţată de altcineva, parcă nu-s eu de serviciu astăzi. Însă eu sunt de serviciu în fiecare zi, astăzi s-a ivit un om drăguţ care pur şi simplu a vrut să ajute. Nimic din tot ce sc