Prim pas ,scurt popas de-a lungul drummului încins,
Sar să n-ating ce-i înfierbântat dar pământul emana
Căldură ce-mi pătrundea şi ultima fărâma până la,
Până la; Distrug astre cu privirea de la-până la.
Străpung nemărginirea infinită cu punctul pus la şi
Virgula pe undeva, pe lângă punctul ce static mă aştepta.
Dar punctului nu-i era aşa necesară virgula,
Necesitatea ei de a fini ce tocmai încerca să spună
O făcea în faţa lui, nebună.
Sedentar dar fără de răbdare, punctul nu-i o mare,
Iar virgula a înţeles că nu depinde de un sfârşit plin de,
Dezinteres.
Încet încet pământul se răcea, făcea cumva de triumfa în faţa mea,
Şi lumea parcă mă lăsa, dar doar părea.
Nimic din tot ce virgula voia nu se întâmpla,
Dar totul părea pentru ea, aşa...
Cumva, cumva...
Sar să n-ating ce-i înfierbântat dar pământul emana
Căldură ce-mi pătrundea şi ultima fărâma până la,
Până la; Distrug astre cu privirea de la-până la.
Străpung nemărginirea infinită cu punctul pus la şi
Virgula pe undeva, pe lângă punctul ce static mă aştepta.
Dar punctului nu-i era aşa necesară virgula,
Necesitatea ei de a fini ce tocmai încerca să spună
O făcea în faţa lui, nebună.
Sedentar dar fără de răbdare, punctul nu-i o mare,
Iar virgula a înţeles că nu depinde de un sfârşit plin de,
Dezinteres.
Încet încet pământul se răcea, făcea cumva de triumfa în faţa mea,
Şi lumea parcă mă lăsa, dar doar părea.
Nimic din tot ce virgula voia nu se întâmpla,
Dar totul părea pentru ea, aşa...
Cumva, cumva...
Comments
Post a Comment