visăreasa

Comparaţii triste dintre mine şi univers -neînţeles- Clişeu de ramură umana, pădure urbană. Şi tu faci parte dintr-un cadru. Dacă noaptea, în loc să te iubesc, mă supar... Te superi? E pe malul mării un fel de amintire crepusculară neîntâmplată.. Se poate? Eu cred că marea-i verde şi mă adâncesc în ochii tăi şi sper să apuc să iau o gură de aer înainte. Nu cred în nimeni şi nimic când sunt pe plajă, doar nisip. E iarăşi curcubeu pe cer, şi stele, clişeu. Mi-am programat la astrolog ziua de naştere, degeaba, nu o ştii nici pe jumate... Mi-am zis să nu-ţi mai zic nimic, Dar totuşi am vorbit. Şi mă prefac argint şi mă strecor în labirind, acum te văd zâmbind. Amar în plic de ceai negru scurs în ceşti, normal, vă mint.

Voiam să merg la pescuit cu tata. Fiindcă şi eu mă trezeam când el pleca cu frate-meu pe la 3 dimineaţa şi mereu îmi spunea că: fetele nu merg la pescuit. Nu îmi era problemă de pescuitul în sine, pur şi simplu, credeam că e o lume a bărbaţilor/băiţilor, în care stau şi fac lucruri mişto. Ca pescuitul cu o bere-n locul special pentru bere al scaunului de pescuit. Nu era de parcă nu-mi plăcea să stau acasă cu mama, dar parcă simţeam că ce fac femeile e foarte bine-ştiut de toţi. Până pe la 7-8 ani eram foarte geloasă pe oricine intra în casă fiindcă eram dementă după atenţie. Dădeam vina pe frate-meu pentru prostiile pe care le spuneam. Cântam "Voulez-vous coucher avec moi", spuneam că e imnul Franţei, şi daca mă întreba cineva de unde ştiu asta, era clar că nu eu inventasem porcăria aia. Vorbeam mult prea mult, în exces de mult şi într-o zi am pus un pariu cu tata că pot să tac nu ştiu cât timp. Am tăcut o oră-ntreagă, m-a strigat tata şi am răspuns. Am stricat tot. Cre

Câmp plat. Cer izolat de-o bilă reflectată de-un cerc solar. Vânt polar. Rece sactuar luminat de Prometeu În câmpul vizualt al omului înfrigurat moral. Fâșnet de picior pe des pământ uscat. Intențiile sumbre ale unui necunoscător constant -de eu- Minge de baschet pe ticul meu toracal. Se stinge când scrisul meu constant se-adâncește-n stop local pe litoral. Nu mă opresc în loc primordial. -Amorul meu solar- Se zice că în clipa morții, uită lupii sorții. Matematica în dimineața întâientății. Te adâncești-n cuprinsul vieții unui disc etanș, Simțiri de ticuri de locuitor mortal, O zi cu becuri de lumini -metal- Simțitor somnambul pierdut în timpul alocat -clepsidrei- Doritor de-atenție pe scene-n tribunal. Nu mori în seri -pe Litoral- Mâine dimineață mă trezesc pe-orizontal. -timpul se pierde-n fapte- Amor semnal. Nu-mi mai doresc chibrit aprins în tusea unui bolnav -pulmonar- Mecanic medicinal. Pshihotică paralizie-n vis, În li

Glasuri din ticuri toracice Limită infinită străbătută de arce tremurânde. Se-avântă din necunoscut în vid, Pictează geometric doar fiind. Găseşte singurul număr simplificat al bătăilor inimii. Şi-i vânt de Mare Moartă pe Coasta de amor.. Surprinsă din priviri -te fur- O seară înainte mă gândeam la cum Să te cunosc bazat pe clar-obscur... Înconjurată de-un tu, fără vreun atu. Al meu tu? E slab. Şi e mereu purtat, Din zi în soare, din nori în pat. Un tu dezorientat. Matematic concretizat, sentiment epuizat. De spaimă-nstrăinat. Supărat când indecisul s-a concretizat, Încurajat de Luni pline picate din armura soarelui ce-i mare împărat. Astrolog mutant, schimbat de-ndrăgostirea sa de Lună ca de-un cord-implant. Orice lumină i se pare, un fel de Lună plină, clonată printr-un Soare, Un val de "mi se pare". Clădește-n infinit un dor de simț șoptit. Schimbăm ecuația și ajungem la concluzii asamblate-n gând de individ. Adevărat/concret ori slab,