Amândoi privim spre vest,
Modest şi gând nepământesc,
Înfloresc, iar ramuri noi subţiri şi moi,
Mă duc cu gândul la doi noi.
Câmp ars de soare, îmi gâdili ambele picioare,
Apus căzut sub ape curgătoare.
Nicio culoare, niciun semn de întrebare.
Abur flegmatic, cum îndrăzneşte el să vină,
Fără de lumină?
Rouă caldă, rouă rece, fiecare cum culege.
Vise splendide sau triste, ambele sunt compromise.
De arşiţe interzise, ardeţi-mi ochii, făr' de vremuri contrazise,
Admise, lanuri făr' de grâu
Abis ţinut în frâu.
Visam călătorii pe lună, eu, cea fără de stăpână.
Strigăt de forţă fără glas,
Nu mă las.
Ridic cu greu ambele-mi pleoape îngreunate,
De stele tricotate pe-ale mele vene.
Catrene.
Nu văd lumini, văd candelabre arse de porniri măiestre
Dau de veste fără să-mi mai pese.
Mângâi culese buruiene,
Ce vreme!
Modest şi gând nepământesc,
Înfloresc, iar ramuri noi subţiri şi moi,
Mă duc cu gândul la doi noi.
Câmp ars de soare, îmi gâdili ambele picioare,
Apus căzut sub ape curgătoare.
Nicio culoare, niciun semn de întrebare.
Abur flegmatic, cum îndrăzneşte el să vină,
Fără de lumină?
Rouă caldă, rouă rece, fiecare cum culege.
Vise splendide sau triste, ambele sunt compromise.
De arşiţe interzise, ardeţi-mi ochii, făr' de vremuri contrazise,
Admise, lanuri făr' de grâu
Abis ţinut în frâu.
Visam călătorii pe lună, eu, cea fără de stăpână.
Strigăt de forţă fără glas,
Nu mă las.
Ridic cu greu ambele-mi pleoape îngreunate,
De stele tricotate pe-ale mele vene.
Catrene.
Nu văd lumini, văd candelabre arse de porniri măiestre
Dau de veste fără să-mi mai pese.
Mângâi culese buruiene,
Ce vreme!
Comments
Post a Comment