visăreasa

M-am hotărât că vreau să învăţ omul! Nu, normal că nu ca la şcoala. Adica, tot ce ai învăţat la şcoala, doar ca de un milion de ori, amplificat. Schema lecţiei: Omul este animalul sociabil, se caracterizează prin gândire,inteligenţă şi limbaj articulat. FALS!!!!!!!! OM= PISICĂ PISICĂ= TU TU=EU Sau poate: Omul e un fel de.... Nu. Sau poate? Nu. Omul nu are definiţie.E ca şi cum ai avea o bucăţică din toate. Nu poţi defini mai multe bucăţele lipite între ele. *Revelaţie!* BA DA! Omul este  doamna drăguţă de vizavi , omul e băieţelul din faţa blocului. Omul e omul. E o inimă, ce bate.Bate, bate. BATEBATEBATEBATEBATEBATE! Stop. E un fel de vis visat, dar nu uitat. E afecţiune pură. GATA! Omul este afecţiunea. Omul e totul. Egoism. Narcisism. Aroganţă.Ură. Iubire. Drăgălăşenie. Dragoste. 'Omul e... Tu, eu , noi. Amplificat.'

Aş fi vrut să-ţi scriu demult, dar nu am ştiut ce. Am stat mult pe gânduri şi m-am hotărât să îţi spun. Să îţi spun...Am stat să număr stelele, fiindcă aşa mi-ai zis. Când m-am aşezat în iarbă să încep să numar... S-a aşezat lângă mine un fel de tu care mi-a zis să mă opresc şi se apropia de mine râzând . Ş-apoi am deschis ochii. Aş fi vrut să îţi spun ce înseamnă frumuseţea, să par ce nu sunt, dar sincer, nu ştiu ce naiba vrea să însemne frumuseţea asta. Voiam să te întreb pe tine ce înseamnă, dar ar fi fost stupid, şi m-ai fi crezut stupidă. Aş fi vrut să fiu mai interesantă, să ai ce vorbi cu mine, dar te plictisesc. Aş fi vrut să îmi vorbeşti şi tu, să îmi spui şi tu ceva de tine.  Aş fi vrut să tac mereu, să tac când vorbeai tu, să-ţi aud vocea mai bine, dar vorbeai în şoaptă şi nu puteam fi atentă la tine. Şi oricum, te înţeleg nici eu nu aş vorbi cu mine. Am vrut,dar nu a ieşit prea bine. Asta e tot ce-am vrut să scriu pentru tine, dacă m-aş gândi mai bine, poate ar

Stau întins cu capu-n iarbă, şi privesc. Gândesc la apă lină caldă, soare şi clipesc. Strănut, mirosul macului îmi intră-n plămânul drept, Ş-apoi în stâng. Mă gâdili, ce faci? Ahh, e doar un gândăcel, Speram să fie mâna,  Vântul duce-mi şuviţa de pe umăru-mi drept, Iar apoi o aranjează pe cel stâng.  Alerg. Aleeerg! Încetinesc... Frunza asta pare moartă, Dar nu e, a atins lumina vieţii, Nu pe tine.