visăreasa

vedeam o ceață roșie, bumbacul dintr-un munte-n treg, Arde aparent. Dacă n-ai soarele în faţă nu vezi, Crezi, doar crezi, Crezi! Vedeam miros și-urlam prin dinți, Simțeam omizi, Cernând sclipinzii, minți! Nu-mpart porninzii vârstnici. Căram banale cești de ceai, Tu ,spune-mi doar ce ai! Purtam jucânde flori De fiici de Crai, Al naibii, tu ce ai? Si plete-n vant lasam prin mai, In august priveam pe mare, O lună și numai un soare. Hai lasa-ma, ce vrei? Ce stai? Nu alerg prin munți, Alerg spre, Stai!!! Acolo e numai o vale, Privea dincolo de cărare, Plutea pe mare. Zbura prea sus și murea ars, Cădea prea jos și renăștea. Nici nu credea, nici nu visa, Cădea.

Pornit pe drumul călătorului stupid. Geanta aruncată în hol, bolul  de tablă pe masa din bucătărie. O scrumieră şi o ţigară pe jumătate arsă. Pe tocător este tăiat mărunt, mărar. În bol salată verde ruptă-n bucăţi mari, dacă este tăiată se face amară. Ora 20:03, 17 minute de chin. În 17 minute de aşteptare trec veacuri. Deschid radioul, e o piesă din aia veche,mă întind pe jos, pe podea. E umezeală, cred că o să plouă. Nu îmi place deloc melodia de la radio aşa că închid ochii, mă gândesc că mai am de aşteptat în jur de 16 minute. Dacă închid acum ochii, adorm în maxim un minut, deci, teoretic am 14 minute de somn liniştit şi un minut în care să mă încalţ, să ies şi să încui. Am închis ochii şi... nimic. S-a deschis şi geamul, nu-l închisesem bine şi s-a făcut şi curent. Clar, acum mă ridic închid geamul, până să mă pun să adorm o să treacă cel puţin 3 minute, practic 11 minute de somn cât de cât comod. Nu o să adorm nicio clipă, merg în bucătărie scot agresiv storcătorul de fructe