Skip to main content

O să spun asta aici, fiindcă e mai accesibil.


Nu suntem generaţia fără identitate!
Nu ne este ruşine să ieşim pe stradă cu părinţii noştri care ne-au crescut, ne-au educat, ne-au hrănit şi şi-au înălbit firele din cap cu întrebarea: Acum de unde mai fac rost de bani?
Nu suntem ţinuţi pe palme şi nu ne este suflat în borş.
Nu ar fi trebuit să ne naştem în comunism să vedem ce e răul ,ca să spunem că vrem mai bine!
Nu avem tot ce ne dorim şi nu suntem generaţia  lui "mi se rupe" ci generaţia: FRATE ŞTIU CĂ POT MAI MULT!
Nu suntem generaţia care cu tot cu facultate o să spele vase sau nu o să ştie să vorbească limba maternă.
Nu, nu suntem generaţia aia care nu ştie cât de greu se câştigă blidul ăla de mâncare.
Nu suntem o generaţie de mucoşi, nu suntem NERECUNOSCĂTORI pentru ce avem.
Nu suntem nemulţumiţi ci pur şi simplu, ca voi, vrem o schimbare!
Ne spuneţi că meritam să trăim în comunism pentru simplul fapt că avem tupeul "JEGOS" să spunem şi să luptăm pentru ceea ce vrem.
Ni se spune că suntem atât de alintaţi încât nu ne ajunge ce avem,
Nu vi se pare normal ca fiecare generaţie să tindă spre mai mult?
Oricât de "ratată" este generaţia asta, o să reuşescă multe ori cel puţin o să iasă din rahat.
Ne pare rău că nu vrem să fim conduşi de idioţi, că nu suntem atât de încuiaţi încât să ne lăsăm manipulaţi să ne dăm votul pentru o găleată, o pungă, un pix, o brichetă şi evental o şapcă.
Vă tot întrebaţi ce e cu generaţia asta.
Vă întrebaţi şi atât, nu-i întrebaţi şi pe alţii.
Nu suntem nişte retardaţi cu telefoane mobile, nu suntem nişte analfabeţi , nu suntem viitori gunoieri, nu suntem ce vreţi şi credeţi cu tărie că vom fi!
Democraţie, atât.
Nu vrem să părem sau să fim superiori, vrem să schimbăm ceva în ţara asta.
Nu vrem să plecăm în Germania să avem griijă de bătrâni, în Spania la cules de căpşuni sau prin Italia să ne vindem trupurile. Vrem să ridicăm ţara asta de la jalnic la bine. Încercăm să ridicăm standardele, să trecem de limite, dar nu suntem catalogaţi decât ca fiind nişte puşti, mucoşi ţinuţi pe palme cărora li se suflă în borş.
Pentru că nu suntem nişte nesuferiţi obsedaţi de propria persoană.
Puteţi să o numiţi şi generaţie de visători. Fiindcă ştim diferenţa dintre vise şi visuri!




Comments

Popular posts from this blog

Ciclu

Când pe inima ta iau picnic tinerii, iau picnic, cu pahare, mâncare și câteodată chiueli, parcă simți așa un junghi. Dar cui îi pasă? Sunt tineri, cu mutrele îmuiate în fântâna tinereții, cu mâini roz și ochi buclați, cu dinții albi de smalț, cu părul brun, maro, spicat, și cu un look amar, stilat. Cu picioare lungi, cu blugi în dungi, piepturi 'nalte... Uneori în mâini țin câte o carte, alteori vreo țigaretă -chic- într-o lume cochetă.  Sunt tineri, iar la gurile lor sunt zăbale cu gust de viu, sunt rănite limbile lor de la atâta: “Alo, mama?! Vin târziu!” Și-n jurul ochilor, semne de tinerețe moartă, cum somnul lor nu piere niciodată, și șed tinerii pe inima mea și iau picnic, ciocnesc pahare, mușcă din bulcile de pâine, lasă firmituri, iar cheful se stinge cu spargere de pahare. Ce dacă inima mea are un junghi?  Sunt tinerii, cu gurile până la urechile surde, cu ochii buclați și pierduți pe coclaurile dorinței mute. Când pe inima ta iau picnic bătrânii,...

Pentru mine

lipit cu nasul de geamul dintre tine tu şi tine -nu mi-ai făcut cunoştiinţă cu el, până acum- el. te minunezi de cât de departe vezi cu ochii tinelui, -ce prost sună- Cu ochii sinelui, tânărul visează şi veghează. Ai ochii prea deschişi şi se vede, Că nici măcar nu eşti atent. Stai cu spatele prea drept, erai cocoşat. Ce privim aşa de sus? Geamul se sparge, o fi aruncat vreo unu c-o piatră, sau vreun copil cu mingea. -ce te enrevează- Tine tu şi el, fac cunoştiinţă. tine el îl ia pe tine tu şi -l ascunde undeva după, -cum era?- După o uşă, o-ncuie, ia cheia, o ascunde în în coconul unui fluture galben cu negru. Da, ai o problemă şi cu culorile acum, pentru că acolo după uşă, vezi doar negru. Îţi scriu ţie tu, pentru că el e altul, şi cam ar trebui să cauţi afurisita aia de cheie, cumva pe bâjbâite. Da, întunerc, înţeleg, dar frica n-o mai vezi. şi din nou te lipeşti cu nasul de geamul aburit, pentru că în loc să îl învingi pe el, ţie ţi-e teamă de tine. Of...