Ce tot te frângi?
Ce tot te plângi?
Te-arunci în gol,
Tenebru nor
-Rană deschisă-
Lumină stinsă.
Ating şi marea,
Luna e calea,
Soarele-mi arde,
Cărarea.
Atâta dor, de-un simplu gol,
Ce tot îl frângi?
Ce tot îl plângi?
Te seacă calea?
Seacă el marea?
Concomitent, gandu-mi fuge dezolat,
La noi.
Anost, grotesc, tenebru.
Atât,
numai noi doi.
Ovaţionez,
Cât pe aci să te creez,
Să te trădez.
Imperturbabil, fug şi fug şi fug.
Ş-alerg şi simt şiroi de ape,
Inundând tot ce a rămas din cale,
Pe tine ducându-te undeva,
Între nori.
Lăsând totul în ruină,
Tot devenind, o rutină.
Exuberant, mă duc să visez la nori,
Să mă arunc în gol,
Să tresar de frică parcă...
Ce tot ne plângem?
Ce tot ne frângem?
Las totul în penumbră,
Mă întorc,
devin o umbră.
Ce tot te plângi?
Te-arunci în gol,
Tenebru nor
-Rană deschisă-
Lumină stinsă.
Ating şi marea,
Luna e calea,
Soarele-mi arde,
Cărarea.
Atâta dor, de-un simplu gol,
Ce tot îl frângi?
Ce tot îl plângi?
Te seacă calea?
Seacă el marea?
Concomitent, gandu-mi fuge dezolat,
La noi.
Anost, grotesc, tenebru.
Atât,
numai noi doi.
Ovaţionez,
Cât pe aci să te creez,
Să te trădez.
Imperturbabil, fug şi fug şi fug.
Ş-alerg şi simt şiroi de ape,
Inundând tot ce a rămas din cale,
Pe tine ducându-te undeva,
Între nori.
Lăsând totul în ruină,
Tot devenind, o rutină.
Exuberant, mă duc să visez la nori,
Să mă arunc în gol,
Să tresar de frică parcă...
Ce tot ne plângem?
Ce tot ne frângem?
Las totul în penumbră,
Mă întorc,
devin o umbră.
Comments
Post a Comment