Narcisism

M-am îmbrăcat cu nori de gem,
Mi-am luat timp ca să socot un act solemn.
Mi-am tuns fiecare fir de demnitate,
Erau despicate toate!
Am scris cu degetul, în umbra,
Pe pereţi tot felul de desene,
Le-am explicat cum am putut,
Prin alte semne.
Am vrut să văd cine sunt eu,
Dar eul ăla oi fi tot eu?
Am atins cu buzele-mbibate,
De frângeri de muze şocate,
Aere de Zmei, Centauri, Balauri...
Le-am adunat pe toate-ntr-un cufăr,
Le-am lăsat împăcate c-o tonă de păcate.
Nu mai pot să le sufăr, simt cum trag de cufăr,
Să le eliberez, să cedez?
Le dau drumul la toate, mii de păcate,
Zburate şi furate, dintre toate cele luate.
Fantastice lumini le simt şi văd de unde vin,
Dar ce or voi ele?
-Te caută un Zmeu, striga mirat un Leu!
Îmi făcusem jurământ că în veac p-acest Pământ,
N-o să mai calce pui de Zmeu apăi stăpân de-al său...
Fugii la Zmeu să văz ce vrea,
Din cap dădea şi îmi zicea:
-Tare aş vrea... Pe dumneata!
Mă uit la el şi-i spun zâmbind:
-De-ar fi cum am voi, îndată n-ar mai fi frumos ,
Iar morţii n-ar muri ar mai trăi fără vreun rost p-acest Pământ!
Zmeul de-ncetat n-a încetat,
M-a tot căutat şi mi-a tot spus c-ar vrea la dânsul în palat,
O fată precum mine...
M-am tot gândit şi-l tot evit,
Dar zmeul să se lase?Ba!
I-am zis frumoase vorbe de ocară.
Crezând că asta îl omoară,
Dar n-a încetat.
Ce zmeu s-ascunde-ntine om nebun?
Nebun de mine?