Limitat

De-atâta tăcere-mi limpezesc mările din ochi,
De-atâta agitaţie sintetizez armonic orice creaţie,
Ocrotitor, mângâi nimicul din mine ce tinde să acapareze tot.
Vânzător ambulant de vise încurcate, tulburi mările toate,
Dezlegi mâini legate şi furi gânduri uitate.
Arzi clipe sfărmate, în clipe îmbătate de suspine.
Le vinzi şi le înfingi în ale tale-ţi vine.
Te resping şi pe tine şi pe toată lumea, nu-s nici Soarele, nici Luna.
Mitic, amarnic, războinic trandafir,
Îmi frânge pielea-mi îmbibată-n toturi, nemulţumiri.
Străpunge van în tot felul de vorbiri.
Apocaliptic c-un fel de atitudine crispată,
Înfurii orice urmă de vietate lăsată, furată, înviată.
Poposesc scurt timp pe gândul de a sta cu tine,
Respir adânc şi-mi revin ,în fine.
Neatrăgător, devin din ce în ce,
Nimicul ăsta mă atrage din ce ,în ce
Mă duc ca-ntr-un abis, sfârşesc închis.