C-un ochi căprui priveşti mereu zâmbind,
Timidul.
Să-ţi fie frică de timid?
Ţie să-ţi fie frică?
Te văd zâmbind mereu la laş,
Fiindcă nu îţi e frică.
Te văd trecând pe-un nouraş,
În lumea ta , cea mică.
Nici de secret nu te-ai ferit,
L-ai învăţat-ntru totul!
De zâmbit de-atunci nu te-ai oprit,
Ci l-ai împărtăşit,
Cu zâmbetul mereu pe chip,
C-un secret atât de important, un mit.
Tu, lângă mine ai venit,
Mâinile mi le-ai despletit,
Iar pleoapa singurului meu ochi,
Tu singură mi-ai descoperit.
Cum să îi mulţumeşti unui astfel de tu?
Să trag de car?
Să scot şi fum?
Să lupt c-un crocodil?
Să trag din tun?
Ce să complic aşa din scurt...
Cuvinte scrise de-un urât?
Cu inima îţi spun acum,
Un fel de drag, sau de-un drum bun.
Că te iubesc atât de mult,
Că tare aş vrea să te mai strâng.
Timidul.
Să-ţi fie frică de timid?
Ţie să-ţi fie frică?
Te văd zâmbind mereu la laş,
Fiindcă nu îţi e frică.
Te văd trecând pe-un nouraş,
În lumea ta , cea mică.
Nici de secret nu te-ai ferit,
L-ai învăţat-ntru totul!
De zâmbit de-atunci nu te-ai oprit,
Ci l-ai împărtăşit,
Cu zâmbetul mereu pe chip,
C-un secret atât de important, un mit.
Tu, lângă mine ai venit,
Mâinile mi le-ai despletit,
Iar pleoapa singurului meu ochi,
Tu singură mi-ai descoperit.
Cum să îi mulţumeşti unui astfel de tu?
Să trag de car?
Să scot şi fum?
Să lupt c-un crocodil?
Să trag din tun?
Ce să complic aşa din scurt...
Cuvinte scrise de-un urât?
Cu inima îţi spun acum,
Un fel de drag, sau de-un drum bun.
Că te iubesc atât de mult,
Că tare aş vrea să te mai strâng.
Comments
Post a Comment