O să-mi închid ochii e tot ce mai pot face.
Să-i ţin deschişi să ce?
Să văd cum intră ace?
De ochii ţin deschişi, sub pielea mea de-un străveziu intens,
Văd vene, ce întruchipează sânge,
Îl simt ducându-se... La naiba!
Simt cum prin al meu sânge pleacă şi ele...
Toate problemele mele.
Se duc cam toate unde vor, însă o mică majoritate,
Pe un pridvor, plasat pe una din cămeruţele din cordul meu,
Undeva, undeva la stânga.
În atriul drept.
Nu prea ştiu ce spun, dar de-ar fi să aleg un drum...
Aş merge pe al tău, pare mai bun.
Nu ştiu ce spun acum stăpâne!
Iertare vreau să cer, de ai putea,
Să mă duci şi tu departe...
Departe, departe de cer!
Nu-ţi cer nimic, ci doar un sfat.
Ce fel de chip întruchipează magnificul?
Ah... El?
Şi am pornit pe drumul lui,
Şi în picior îmi intră un cui,
Nu mă plânsei, nu mă văităi,
Căci drumul, eu îl alesei.
Şi ce-aş putea să fac acum?
Să prind un drac?
Să tac, să tun?
Mai bine spun c-o iau la drum,
Şi merg,
Şi merg,
Şi merg,
Şi stau,
Şi spun,
Acesta nu este un drum.
Comments
Post a Comment