Încet deschid unul din ochii mei,
Întinsă pe pătura de muşchi moale şi verde,
A pădurii din mine.
Ce să-i zic celuilalt ochi să se deschidă?
Parcă-i e frică de tot.
Îi zic: Descchide-te în faţa luminii
Şi-mi zice parcă cuprins de tăcere:
-Tu vrei să mor?
Îi spun cuprins de-un dor de văz;
-Iar eu cu ce-aş vedea, după moartea ta?
Încet, încet începe a se uita....
Şi uită, uită absolut tot ce-mi zicea...
Tot ce ştia era de fapt, frumosul.
Tot ce vedea era de fapt scârbosul,
Tot ce uita era mirosul....
În luminişul bine ascuns în pădurea mea,
Ochii-şi încurcau privirea.
Lumina devenea, brusc, umbră.
Frumosul devenea,încet, încet, hidosul.
Blajinul devenea fiorosul.
Iar eu, om cu gândire limpede ca mlaştina,
Îmi încalec gândurile umbrite,
În hidosul suflet fioros,
Ce de limpezit s-a...
Săturat!
Întinsă pe pătura de muşchi moale şi verde,
A pădurii din mine.
Ce să-i zic celuilalt ochi să se deschidă?
Parcă-i e frică de tot.
Îi zic: Descchide-te în faţa luminii
Şi-mi zice parcă cuprins de tăcere:
-Tu vrei să mor?
Îi spun cuprins de-un dor de văz;
-Iar eu cu ce-aş vedea, după moartea ta?
Încet, încet începe a se uita....
Şi uită, uită absolut tot ce-mi zicea...
Tot ce ştia era de fapt, frumosul.
Tot ce vedea era de fapt scârbosul,
Tot ce uita era mirosul....
În luminişul bine ascuns în pădurea mea,
Ochii-şi încurcau privirea.
Lumina devenea, brusc, umbră.
Frumosul devenea,încet, încet, hidosul.
Blajinul devenea fiorosul.
Iar eu, om cu gândire limpede ca mlaştina,
Îmi încalec gândurile umbrite,
În hidosul suflet fioros,
Ce de limpezit s-a...
Săturat!
Comments
Post a Comment