Martori unei zile de marţi,
Căutăm lumini să mâzgâlim copaci.
Rămânem capturaţi de timp,
Pierdut.
Murmurăm constant aceleaşi vorbe ,
suspinăm amare slove,
Vedem cum lumea largă trece dintr-o zi în altă
Moarte de mulţimi
-Noi rămânem marţi-
Cresc tărâmuri pline toate de trifoi,
Îl strâmut în ochii goi,
Mort de vise-n toi.
Vremea unei zile noi tot trece,
Marţea arde, nu mă-ntrece!
Nu ştiu unde,
Nu ştiu când,
Cât e timpul?
Cum? Mă frâng?
Şi mă pierd total de turmă, mă înghite-un nor de ceaţă,
Zarea-arată dimineaţă şi focul din piept mă conduce drept
În lumea mare!
Pierd vederea-n faţă şi văd dintr-un colţ,
Totul de-o culoare eu de-o nulitate infinită,
Nu leg lumea de-a mea gleznă,
Îmi leg gâtu-n aparenţă.
Mă arunc prin bălţi,
Vizitez tărâmuri arse,
Fricile mi se retrag din nou în vid
-Pornind-
Vreau să văd iar răsăritul,
Să alunec printre mituri,
Să culeg o stea
Să o pun sub saltea.
Marea mea e marea mea!
Căutăm lumini să mâzgâlim copaci.
Rămânem capturaţi de timp,
Pierdut.
Murmurăm constant aceleaşi vorbe ,
suspinăm amare slove,
Vedem cum lumea largă trece dintr-o zi în altă
Moarte de mulţimi
-Noi rămânem marţi-
Cresc tărâmuri pline toate de trifoi,
Îl strâmut în ochii goi,
Mort de vise-n toi.
Vremea unei zile noi tot trece,
Marţea arde, nu mă-ntrece!
Nu ştiu unde,
Nu ştiu când,
Cât e timpul?
Cum? Mă frâng?
Şi mă pierd total de turmă, mă înghite-un nor de ceaţă,
Zarea-arată dimineaţă şi focul din piept mă conduce drept
În lumea mare!
Pierd vederea-n faţă şi văd dintr-un colţ,
Totul de-o culoare eu de-o nulitate infinită,
Nu leg lumea de-a mea gleznă,
Îmi leg gâtu-n aparenţă.
Mă arunc prin bălţi,
Vizitez tărâmuri arse,
Fricile mi se retrag din nou în vid
-Pornind-
Vreau să văd iar răsăritul,
Să alunec printre mituri,
Să culeg o stea
Să o pun sub saltea.
Marea mea e marea mea!
Comments
Post a Comment