M-adâncesc în lanurile-i de spin,
Măr oferit ca dar divin,
Feminin.
Clipe rătăcitoare suferinde,
Înzestrate parcă de amurguri, limpede.
Şi plutesc armonizat pe-un amplu şi sofisticat,
Nimic.
Tulbur clariate şi măresc luminoziteatea obscurului,
De dragul susurului de vis aprins,
M-ai prins!
Cutreier dezechilibrat o viaţă şi mă-ntorc,
Azi dimineaţă!
Cunoscător de mit,
Uşor tulburat mă ridic.
Plânsete de lumini izolate şi mări scufundate,
Vieţi ca la carte,
Aproape moarte.
Impresionat de realitate te împiedic,
Mă întorc spre-ntunecos, sperând la dos,
Dar înzestrat de teama, lumea iar mă cheama.
Şi mă-ntorc...
Prins în solzi adânci-suspină-
Prins parcă de-o rădăcină,
Cine or să vină?
Azi dimineaţă!
Cunoscător de mit,
Uşor tulburat mă ridic.
Plânsete de lumini izolate şi mări scufundate,
Vieţi ca la carte,
Aproape moarte.
Impresionat de realitate te împiedic,
Mă întorc spre-ntunecos, sperând la dos,
Dar înzestrat de teama, lumea iar mă cheama.
Şi mă-ntorc...
Prins în solzi adânci-suspină-
Prins parcă de-o rădăcină,
Cine or să vină?
Comments
Post a Comment