Skip to main content

Paranormal

Amplu ansamblu de strigăte neîncetate,
Îmi tulbură şi mintea şi dorurile toate.
Să le fac să se oprească n-am putut,
Îmi fac parcă-n ciudă,însă-mi ţin de urât.
Îmi sperie dorinţa şi vlaga şi voinţa,
Nimic nu pot să fac,nimic.
Parca stau într-o stare de vegetal neînverzit,
Atât de ireal, atât de enigmatic,
Cad în visare aiurită, mă simt atât de obosită.
Cesul face timpul să se scurgă,
Vrea să fugă... Vrea să fugă...
Eu vreau să poposesc, să mă odihnesc,
Să nu mă mai grăbesc.
Pierd noţiuni vitale, le vreau dar
Le dau uitare fără a mea voinţă,
Nu-mi stă în putinţă.
Atât de egoist, tot ce doresc,
Tot ce gândesc,
Simbolic mă gândesc la un alt tu,
Doar că nu tu.
E-un fel de vis feeric, adorat  de mine,
Parcă.
Spintecător gând mă fulgeră,
Meteahnă pură-mi şuieră
Şi-mi spune, printre altele,
Că totul e o ardere de vis.
Cerc închis.



Comments

Post a Comment

Popular posts from this blog

Ciclu

Când pe inima ta iau picnic tinerii, iau picnic, cu pahare, mâncare și câteodată chiueli, parcă simți așa un junghi. Dar cui îi pasă? Sunt tineri, cu mutrele îmuiate în fântâna tinereții, cu mâini roz și ochi buclați, cu dinții albi de smalț, cu părul brun, maro, spicat, și cu un look amar, stilat. Cu picioare lungi, cu blugi în dungi, piepturi 'nalte... Uneori în mâini țin câte o carte, alteori vreo țigaretă -chic- într-o lume cochetă.  Sunt tineri, iar la gurile lor sunt zăbale cu gust de viu, sunt rănite limbile lor de la atâta: “Alo, mama?! Vin târziu!” Și-n jurul ochilor, semne de tinerețe moartă, cum somnul lor nu piere niciodată, și șed tinerii pe inima mea și iau picnic, ciocnesc pahare, mușcă din bulcile de pâine, lasă firmituri, iar cheful se stinge cu spargere de pahare. Ce dacă inima mea are un junghi?  Sunt tinerii, cu gurile până la urechile surde, cu ochii buclați și pierduți pe coclaurile dorinței mute. Când pe inima ta iau picnic bătrânii, vorb
1 comment
Read more

878

Pornit pe drumul călătorului stupid. Geanta aruncată în hol, bolul  de tablă pe masa din bucătărie. O scrumieră şi o ţigară pe jumătate arsă. Pe tocător este tăiat mărunt, mărar. În bol salată verde ruptă-n bucăţi mari, dacă este tăiată se face amară. Ora 20:03, 17 minute de chin. În 17 minute de aşteptare trec veacuri. Deschid radioul, e o piesă din aia veche,mă întind pe jos, pe podea. E umezeală, cred că o să plouă. Nu îmi place deloc melodia de la radio aşa că închid ochii, mă gândesc că mai am de aşteptat în jur de 16 minute. Dacă închid acum ochii, adorm în maxim un minut, deci, teoretic am 14 minute de somn liniştit şi un minut în care să mă încalţ, să ies şi să încui. Am închis ochii şi... nimic. S-a deschis şi geamul, nu-l închisesem bine şi s-a făcut şi curent. Clar, acum mă ridic închid geamul, până să mă pun să adorm o să treacă cel puţin 3 minute, practic 11 minute de somn cât de cât comod. Nu o să adorm nicio clipă, merg în bucătărie scot agresiv storcătorul de fructe
Post a Comment
Read more