Skip to main content

care pe care?

El se înfometează văzând-o,
Îi arde limba şi-i transpiră palma stângă.
Ea-l ţine-n jocuri şi-l învaţă să înoate-n cuvinte.
Gesturile, săracele, simte-le!
Nu-l lăsa!
 săracul, atârnă de propriile cuvinte.
La masa de seară ea prepară chin letal,
îl denumeşte fiară,
Îi strecoară-n băutura preferată
Otravă şi-n viaţă amar.
Saracul,
Bea însetat din pahar.
Visează la moarte clinică,
îl trezeşte din somnul din şoapte
Cu gesturi
Toate furate împărtăşite mai departe.
Iar dânsul suspină şi-şi lasă capul pe spate,
stelele toate fuarte de dânsa.
Pentru cerul din noapte.
Îi prind zorii din dimineaţa de ziuă,
Iar dânsa săraca se-ascunde de dânsul,
În marea din lanul de gânduri.
El se înfometează căutând-o,
Îi arde limba şi-i transpiră palma stângă.
Ea fuge de teamă şi bate-n picioare.
Gesturile, săracele, simte-le!
Şi dânsa moare-n plină cărare.





Comments

Post a Comment

Popular posts from this blog

Ciclu

Când pe inima ta iau picnic tinerii, iau picnic, cu pahare, mâncare și câteodată chiueli, parcă simți așa un junghi. Dar cui îi pasă? Sunt tineri, cu mutrele îmuiate în fântâna tinereții, cu mâini roz și ochi buclați, cu dinții albi de smalț, cu părul brun, maro, spicat, și cu un look amar, stilat. Cu picioare lungi, cu blugi în dungi, piepturi 'nalte... Uneori în mâini țin câte o carte, alteori vreo țigaretă -chic- într-o lume cochetă.  Sunt tineri, iar la gurile lor sunt zăbale cu gust de viu, sunt rănite limbile lor de la atâta: “Alo, mama?! Vin târziu!” Și-n jurul ochilor, semne de tinerețe moartă, cum somnul lor nu piere niciodată, și șed tinerii pe inima mea și iau picnic, ciocnesc pahare, mușcă din bulcile de pâine, lasă firmituri, iar cheful se stinge cu spargere de pahare. Ce dacă inima mea are un junghi?  Sunt tinerii, cu gurile până la urechile surde, cu ochii buclați și pierduți pe coclaurile dorinței mute. Când pe inima ta iau picnic bătrânii, vorb
1 comment
Read more

878

Pornit pe drumul călătorului stupid. Geanta aruncată în hol, bolul  de tablă pe masa din bucătărie. O scrumieră şi o ţigară pe jumătate arsă. Pe tocător este tăiat mărunt, mărar. În bol salată verde ruptă-n bucăţi mari, dacă este tăiată se face amară. Ora 20:03, 17 minute de chin. În 17 minute de aşteptare trec veacuri. Deschid radioul, e o piesă din aia veche,mă întind pe jos, pe podea. E umezeală, cred că o să plouă. Nu îmi place deloc melodia de la radio aşa că închid ochii, mă gândesc că mai am de aşteptat în jur de 16 minute. Dacă închid acum ochii, adorm în maxim un minut, deci, teoretic am 14 minute de somn liniştit şi un minut în care să mă încalţ, să ies şi să încui. Am închis ochii şi... nimic. S-a deschis şi geamul, nu-l închisesem bine şi s-a făcut şi curent. Clar, acum mă ridic închid geamul, până să mă pun să adorm o să treacă cel puţin 3 minute, practic 11 minute de somn cât de cât comod. Nu o să adorm nicio clipă, merg în bucătărie scot agresiv storcătorul de fructe
Post a Comment
Read more