la marginea dintre zi şi noapte

Maşinărie atemporală ce-mi teleportează atenţia,
Într-o bulă imensă, în frig.
Aviatorul străpuns de aripa stângă
a propriei maşinării.
Avionul e prăbuşit.
Ultima strigare în staţie.
Aviatorul zace printre ruinele maşinăriei
DEFECT.
Infecţie.
Ce fel de aviator,
Cu ligamentele rupte,
se târâie prin nisip mişcător?
Semiparalizat, aviatorul răsuflă îndurerat
Furnicăturile-i împânzesc durerea,
urmează delictul.
-plăcerea-
La marginea realului,
e femeia.
Şi-i unge rănile cu nămolul vindecării,
Iar dânsul aproape că moare,
iar dânsa tresare şi-şi pune pe limba-i numai
-a dânsei-
licoarea vieţii,
şi-l sărută pe buze.
Fără conştiinţă aviatorul tresare,
şi-i pierdut în entitatea misterioasă
-nimicul se pare-
Ştiri de ultimă oră,
Aviator străpuns de aripa stângă a propriei maşinării
Avionul e prăbuşit
Şanse minime de viaţă.
Femeia-i unge cu nămolul vinecarii,
rănile.
Când pare fără speranţă,
Îl sărută cu picături mici şi dulci din
licoarea vieţii.
Pentru o secundă
să-i mai vadă dorinţa muritoare.