Skip to main content

la marginea dintre zi şi noapte

Maşinărie atemporală ce-mi teleportează atenţia,
Într-o bulă imensă, în frig.
Aviatorul străpuns de aripa stângă
a propriei maşinării.
Avionul e prăbuşit.
Ultima strigare în staţie.
Aviatorul zace printre ruinele maşinăriei
DEFECT.
Infecţie.
Ce fel de aviator,
Cu ligamentele rupte,
se târâie prin nisip mişcător?
Semiparalizat, aviatorul răsuflă îndurerat
Furnicăturile-i împânzesc durerea,
urmează delictul.
-plăcerea-
La marginea realului,
e femeia.
Şi-i unge rănile cu nămolul vindecării,
Iar dânsul aproape că moare,
iar dânsa tresare şi-şi pune pe limba-i numai
-a dânsei-
licoarea vieţii,
şi-l sărută pe buze.
Fără conştiinţă aviatorul tresare,
şi-i pierdut în entitatea misterioasă
-nimicul se pare-
Ştiri de ultimă oră,
Aviator străpuns de aripa stângă a propriei maşinării
Avionul e prăbuşit
Şanse minime de viaţă.
Femeia-i unge cu nămolul vinecarii,
rănile.
Când pare fără speranţă,
Îl sărută cu picături mici şi dulci din
licoarea vieţii.
Pentru o secundă
să-i mai vadă dorinţa muritoare.


Comments

Post a Comment

Popular posts from this blog

Ciclu

Când pe inima ta iau picnic tinerii, iau picnic, cu pahare, mâncare și câteodată chiueli, parcă simți așa un junghi. Dar cui îi pasă? Sunt tineri, cu mutrele îmuiate în fântâna tinereții, cu mâini roz și ochi buclați, cu dinții albi de smalț, cu părul brun, maro, spicat, și cu un look amar, stilat. Cu picioare lungi, cu blugi în dungi, piepturi 'nalte... Uneori în mâini țin câte o carte, alteori vreo țigaretă -chic- într-o lume cochetă.  Sunt tineri, iar la gurile lor sunt zăbale cu gust de viu, sunt rănite limbile lor de la atâta: “Alo, mama?! Vin târziu!” Și-n jurul ochilor, semne de tinerețe moartă, cum somnul lor nu piere niciodată, și șed tinerii pe inima mea și iau picnic, ciocnesc pahare, mușcă din bulcile de pâine, lasă firmituri, iar cheful se stinge cu spargere de pahare. Ce dacă inima mea are un junghi?  Sunt tinerii, cu gurile până la urechile surde, cu ochii buclați și pierduți pe coclaurile dorinței mute. Când pe inima ta iau picnic bătrânii, vorb
1 comment
Read more

Pentru mine

lipit cu nasul de geamul dintre tine tu şi tine -nu mi-ai făcut cunoştiinţă cu el, până acum- el. te minunezi de cât de departe vezi cu ochii tinelui, -ce prost sună- Cu ochii sinelui, tânărul visează şi veghează. Ai ochii prea deschişi şi se vede, Că nici măcar nu eşti atent. Stai cu spatele prea drept, erai cocoşat. Ce privim aşa de sus? Geamul se sparge, o fi aruncat vreo unu c-o piatră, sau vreun copil cu mingea. -ce te enrevează- Tine tu şi el, fac cunoştiinţă. tine el îl ia pe tine tu şi -l ascunde undeva după, -cum era?- După o uşă, o-ncuie, ia cheia, o ascunde în în coconul unui fluture galben cu negru. Da, ai o problemă şi cu culorile acum, pentru că acolo după uşă, vezi doar negru. Îţi scriu ţie tu, pentru că el e altul, şi cam ar trebui să cauţi afurisita aia de cheie, cumva pe bâjbâite. Da, întunerc, înţeleg, dar frica n-o mai vezi. şi din nou te lipeşti cu nasul de geamul aburit, pentru că în loc să îl învingi pe el, ţie ţi-e teamă de tine. Of
Post a Comment
Read more