Skip to main content

Groaznic

Discurs motivațional de ținut în oglindă
Nu cu tine, cu ei
Fii tu fluturele din specia ce-nvaţă să zboare-n prima zi de viaţă
Şi moare tot atunci
Trăiește tot odată
Pică fix la țanc și vede apusul de pe bloc.
Asta fac duminică seară,
Mă arunc de pe bloc.
Șchiop.
Am crezut în soare și în moleculă a spiritului dependent de zâmbet fals.
Nu mă întreba, nu visez decât cu ochii-n părți,
Diverse măști de sens schimbat și un eu dezechilibrat preschimbat în noi.
Superficial ambalat.
Apoi îmi pun capul pe umărul tău și mă scufund în mări de pricepere
Eu doar cuprind lumea din priveliște.
Văd apusul printre gene lungi ce ale mele nu-s.
Văd cum pică-n van călare, un soare și numai un soare.
Cosmic n-are vreo culoare, numai prin genele...
Mă așez pe-un piept păgân ce-mi străpunge parcă vorbe crude-n minte și-mi obligă parcă
Simțul să mai simtă
Și-mi ordoană plin de sine și cuprins de mine
Să culeg răbdarea de pe-o mare moartă.

Să aleg culoare ce lumii o arată.

Comments

Popular posts from this blog

Ciclu

Când pe inima ta iau picnic tinerii, iau picnic, cu pahare, mâncare și câteodată chiueli, parcă simți așa un junghi. Dar cui îi pasă? Sunt tineri, cu mutrele îmuiate în fântâna tinereții, cu mâini roz și ochi buclați, cu dinții albi de smalț, cu părul brun, maro, spicat, și cu un look amar, stilat. Cu picioare lungi, cu blugi în dungi, piepturi 'nalte... Uneori în mâini țin câte o carte, alteori vreo țigaretă -chic- într-o lume cochetă.  Sunt tineri, iar la gurile lor sunt zăbale cu gust de viu, sunt rănite limbile lor de la atâta: “Alo, mama?! Vin târziu!” Și-n jurul ochilor, semne de tinerețe moartă, cum somnul lor nu piere niciodată, și șed tinerii pe inima mea și iau picnic, ciocnesc pahare, mușcă din bulcile de pâine, lasă firmituri, iar cheful se stinge cu spargere de pahare. Ce dacă inima mea are un junghi?  Sunt tinerii, cu gurile până la urechile surde, cu ochii buclați și pierduți pe coclaurile dorinței mute. Când pe inima ta iau picnic bătrânii, vorb

878

Pornit pe drumul călătorului stupid. Geanta aruncată în hol, bolul  de tablă pe masa din bucătărie. O scrumieră şi o ţigară pe jumătate arsă. Pe tocător este tăiat mărunt, mărar. În bol salată verde ruptă-n bucăţi mari, dacă este tăiată se face amară. Ora 20:03, 17 minute de chin. În 17 minute de aşteptare trec veacuri. Deschid radioul, e o piesă din aia veche,mă întind pe jos, pe podea. E umezeală, cred că o să plouă. Nu îmi place deloc melodia de la radio aşa că închid ochii, mă gândesc că mai am de aşteptat în jur de 16 minute. Dacă închid acum ochii, adorm în maxim un minut, deci, teoretic am 14 minute de somn liniştit şi un minut în care să mă încalţ, să ies şi să încui. Am închis ochii şi... nimic. S-a deschis şi geamul, nu-l închisesem bine şi s-a făcut şi curent. Clar, acum mă ridic închid geamul, până să mă pun să adorm o să treacă cel puţin 3 minute, practic 11 minute de somn cât de cât comod. Nu o să adorm nicio clipă, merg în bucătărie scot agresiv storcătorul de fructe