Te temi de moarte!
Un frison te ia din spate.
Cauţi cerul, să vezi luna,
Ea-i stăpâna.
Te temi de dragoste,
Ţi-e frică,
Te simţi atins de o urzică.
Te temi de ce-i întunecat,
De frig,
Necunoscutul e un mit.
Te temi de soare,
De orice rază arzătoare.
Te temi de-un nor,
Crezând că o să-ţi fie dor;
De-un om aprins,
Căci tu l-ai stins.
Îmi dai crezare,
Simţindu-te mare,
Fiind nimic,
Crezând totuşi într-un mit.
Te temi de tine,
Sperând că o să fie bine,
Că o să fiu pe lângă tine,
Dar vreau să ştii
Că nu-i de mine.
Un frison te ia din spate.
Cauţi cerul, să vezi luna,
Ea-i stăpâna.
Te temi de dragoste,
Ţi-e frică,
Te simţi atins de o urzică.
Te temi de ce-i întunecat,
De frig,
Necunoscutul e un mit.
Te temi de soare,
De orice rază arzătoare.
Te temi de-un nor,
Crezând că o să-ţi fie dor;
De-un om aprins,
Căci tu l-ai stins.
Îmi dai crezare,
Simţindu-te mare,
Fiind nimic,
Crezând totuşi într-un mit.
Te temi de tine,
Sperând că o să fie bine,
Că o să fiu pe lângă tine,
Dar vreau să ştii
Că nu-i de mine.
Comments
Post a Comment