Încuiat

Cerul deschis imi aduce aminte de noi,
O stea cade se transformă în doi,
Doi, noi, plutitori într-un muşuroi.
Norul închis se varsă încet ,încet peste noi,
Tremur de frig şi suspin înlăcrimat,
Cu tot norul acela în cap.
Nimic altceva decât întuneric aprins,
Luna pare încet că s-a stins,
Ce să îţi fac când te văd întristat,
Culcat parca pe umărul meu îngheţat.
Nu simt nimic când te văd aşa apropiat.
Încep să simt abia când te văd suparat,
Suspin adânc şi simt c-ai decis,
În cuşca din tine de ce m-ai închis?
Să simt şi durere, să simt şi plăcut,
În strânsul acela de tine făcut.
Încet dorul de mine s-a dus,
Stau spânzurat, de tine,
De lumina aceea de neîncetat,
A soarelui care încet a zburat.
Cerul deschis îmi aduce aminte de tine,
Că soarele parcă nu mai vine,
Cu nuanţe roşii şi argintii,
Te-apropii de mine,
E-un fel de rază de speranţă printre ruine,
Ce sunt eu în acest tot?
Sunt ceva ce pot fi?
Ori pur şi simpul,
N-am loc...