Tu pentru mine pierdut rămâi...
Plecat pe valurile mării.
Şi marea? Aventura şi ea,
În dimensiunea vieţii preluate,
De-undeva.
Scrisoarea mea frumoasă,
Pentu tine a fost.
Ştiind chiar că tu pierdut,
Pe ale mărilor valuri ai fi fost.
Unii ziceau că tu pierdut nu eşti,
Şi că a mea scrisoare s-a rătăcit,
Pe veci.
Eu totuşi cred că plecarea ta ,
Că nevederea ta ,
Că nu-ţi vorbesc şi nu-mi vorbeşti,
Denotă...
Pierderea ta.
Scrisoarea mea?
Nici de trimis nu o trimit,
Parcă scrisoarea sunt eu acum.
Şi de plecat...De aici?
Nu, nu mă ridic.
Comments
Post a Comment