JUR! De mâine mă apuc să-ţi scriu zilnic. Să îţi scriu în fiecare zi câte ceva despre tine,despre mine şi despre cât de caldă e atingerea soarelui pe faţa mea. Că atingerea aia ar fi putut fi a ta. Ba nu! Nu-ţi mai zic nimic niciodată. Nu are legătură cu tine, cu mine sau cu cât de frumos e afară. Mă refer la cât de multe poţi spune despre un om în mai puţin de 30 de secunde? Aş putea scrie un roman doar despre gesturile unui om. Despre cât de multe semnifică faptul ca buza ta de jos e mereu ronţăită de dinţii de sus. Sau cum de fiecare dată când zâmbeşti răsare o gropiţă, pe obrazul din stânga. Uite când văd un om care mă energizează, mă opresc din ticurile mele enervante şi neatrăgătoare, pentru că , brusc, omul din faţa mea e mult mai important decât gândurile mele încuiate. Tabla neagră din capul meu e curăţată de altcineva, parcă nu-s eu de serviciu astăzi. Însă eu sunt de serviciu în fiecare zi, astăzi s-a ivit un om drăguţ care pur şi simplu a vrut să ajute. Nimic din tot ce scriu nu are legătură cu tine, să ştii. Totul e doar în capul meu, adică, cine naiba şterge o tabla din capul cuiva? Despre ce vorbim noi aici? Ah, pisica aia neagră din spatele blocului. Mereu mi-am dorit să o privesc îndeaproape sau măcar să stea locului când încerc în zadar să pun mâna pe ea. Am mai văzut pisici negre, asemănătoare cu ea, m-au lăsat chiar să ma şi joc cu ele, dar nu mă interesau la fel de mult ca ea. Oh Doamne! Sau momentul ăla când realizezi că e cu mult trecut de ora ta de culcare şi totuşi nu vrei să dormi sau să stai în pat. Vrei să visezi puţin, fără să închizi ochii. Sau atunci când eşti afară şi plouă! Plouă atât de tare încat parul tău e umed şi miroase ciudat, atât de tare încât pielea ta devine lipicioasă, atât de tare încât nici nu ştii unde eşti şi închizi ochii pentru puţin timp şi crezi că au trecut deja decenii. Iar atunci când deschizi ochii, ploaia e de domeniul trecutului. Aşa stă treaba şi acum, nu că tu ai fi un fel de ploaie iar eu soare. M-am hotărât recent să las pisica aia neagră în pace. Ştii ce s-a întâmplat azi? A venit ea la mine.
Du-mă la Planetraiu. Să-nţeleg şi eu cum stă treaba cu astrele, cu zilele, cu nopţile cu înaltul cerului şi teama teama de pământ.
Comments
Post a Comment