Skip to main content

De citit în şoaptă

Se lasă ceaţă.
Un fluture albastru-mi şterge lacrima de gheaţă.
6 stele paralele şi un felinar pe plajă,
Un pas mic de om furnică şi eu mă preling în sticlă.
Val pe val şi briza-n-cale,
Respir viaţă şi aspir spre mare.
Oftez zgomotos, îmi pare şi nu spun nimic,
După dânsul mă ridic
Pleacă şi mă pierde doar gândind,
-Nu m-ating-
În nisipuri mă întind.
Străpung
Fluture albastru, limpde
-Veninul-
Feţe-mbătrânite, chinul.
Legământul îl retrag şi mă pornesc spre-a soarelui,
Cărare.
În fărâma omului fără personalitate,
Există divinitate.
În piept nu poartă vreo carte,
Nu visează, nu stăbate,
Crede doar în fapte.
Cenuşiu se-poartă în dragostea ce
Nu şi-o mai arată.
Ochi căprui, ori verzi mă-nţeapă,
-Albastrul e o constantă.-
Aici moare viaţa gerinantă.
Lumea se creează din a 7-a zi,
Spun numai cuvinte,
-Nu mă mai simţi.-
Nu pun pic de drag în ceea ce-ţi şoptesc,
Vorbesc.
Vorbesc.
Silabisesc.
Doresc.
Omului îi pică-n cale, visul său de a fi mare,
Pleacă şi nu lasă-n cale,
Pic de fărâmă de soare.
E ceva aici?
M-auzi?
Tot cu eul îmi răspunzi.
Lumini cicatrizante
Eu cu sinele-mi departe,
Am pornit.
Te-am întâlnit,
-Mai ştii?-
După am fugit.







Comments

Popular posts from this blog

Ciclu

Când pe inima ta iau picnic tinerii, iau picnic, cu pahare, mâncare și câteodată chiueli, parcă simți așa un junghi. Dar cui îi pasă? Sunt tineri, cu mutrele îmuiate în fântâna tinereții, cu mâini roz și ochi buclați, cu dinții albi de smalț, cu părul brun, maro, spicat, și cu un look amar, stilat. Cu picioare lungi, cu blugi în dungi, piepturi 'nalte... Uneori în mâini țin câte o carte, alteori vreo țigaretă -chic- într-o lume cochetă.  Sunt tineri, iar la gurile lor sunt zăbale cu gust de viu, sunt rănite limbile lor de la atâta: “Alo, mama?! Vin târziu!” Și-n jurul ochilor, semne de tinerețe moartă, cum somnul lor nu piere niciodată, și șed tinerii pe inima mea și iau picnic, ciocnesc pahare, mușcă din bulcile de pâine, lasă firmituri, iar cheful se stinge cu spargere de pahare. Ce dacă inima mea are un junghi?  Sunt tinerii, cu gurile până la urechile surde, cu ochii buclați și pierduți pe coclaurile dorinței mute. Când pe inima ta iau picnic bătrânii, vorb

878

Pornit pe drumul călătorului stupid. Geanta aruncată în hol, bolul  de tablă pe masa din bucătărie. O scrumieră şi o ţigară pe jumătate arsă. Pe tocător este tăiat mărunt, mărar. În bol salată verde ruptă-n bucăţi mari, dacă este tăiată se face amară. Ora 20:03, 17 minute de chin. În 17 minute de aşteptare trec veacuri. Deschid radioul, e o piesă din aia veche,mă întind pe jos, pe podea. E umezeală, cred că o să plouă. Nu îmi place deloc melodia de la radio aşa că închid ochii, mă gândesc că mai am de aşteptat în jur de 16 minute. Dacă închid acum ochii, adorm în maxim un minut, deci, teoretic am 14 minute de somn liniştit şi un minut în care să mă încalţ, să ies şi să încui. Am închis ochii şi... nimic. S-a deschis şi geamul, nu-l închisesem bine şi s-a făcut şi curent. Clar, acum mă ridic închid geamul, până să mă pun să adorm o să treacă cel puţin 3 minute, practic 11 minute de somn cât de cât comod. Nu o să adorm nicio clipă, merg în bucătărie scot agresiv storcătorul de fructe