Discurs motivațional de ținut în oglindă Nu cu tine, cu ei Fii tu fluturele din specia ce-nvaţă să zboare-n prima zi de viaţă Şi moare tot atunci Trăiește tot odată Pică fix la țanc și vede apusul de pe bloc. Asta fac duminică seară, Mă arunc de pe bloc. Șchiop. Am crezut în soare și în moleculă a spiritului dependent de zâmbet fals. Nu mă întreba, nu visez decât cu ochii-n părți, Diverse măști de sens schimbat și un eu dezechilibrat preschimbat în noi. Superficial ambalat. Apoi îmi pun capul pe umărul tău și mă scufund în mări de pricepere Eu doar cuprind lumea din priveliște. Văd apusul printre gene lungi ce ale mele nu-s. Văd cum pică-n van călare, un soare și numai un soare. Cosmic n-are vreo culoare, numai prin genele... Mă așez pe-un piept păgân ce-mi străpunge parcă vorbe crude-n minte și-mi obligă parcă Simțul să mai simtă Și-mi ordoană plin de sine și cuprins de mine Să culeg răbdarea de pe-o mare moartă. Să aleg culoare ce lumii o...