Pe umeri-mi port oraşe pline,
Locuite chiar de oameni mici,
Ce reprezintă problemele cele mai mari ale purtătorului,
De frici.
Oamenii sunt agitaţi pe ai săi umeri,
Câteodată şi bătăi de cap îi dau.
Dar omul ce să facă?
Stă cu capul său,
Pe umeri-i încărcaţi.
Privirea-i plină de nimicuri,
De adâncituri dureroase.
Însă omul nostru, le duce pe toate.
Gândul îi zboară dintr-o parte-n alta,
Şi sufletul-i plin de ace.
Locuite chiar de oameni mici,
Ce reprezintă problemele cele mai mari ale purtătorului,
De frici.
Oamenii sunt agitaţi pe ai săi umeri,
Câteodată şi bătăi de cap îi dau.
Dar omul ce să facă?
Stă cu capul său,
Pe umeri-i încărcaţi.
Privirea-i plină de nimicuri,
De adâncituri dureroase.
Însă omul nostru, le duce pe toate.
Gândul îi zboară dintr-o parte-n alta,
Şi sufletul-i plin de ace.
Comments
Post a Comment