Ridic simultan ambele cortine ale scenelor din ochii mei.
Îmi folosesc privirea să ajung în culisa sufletului meu.
Acolo-ngrămădiţi stau oameni fericiţi.
Mă retrag uşor ,şi-i văd îmbrăţişându-mi sufletul, timizi.
Mă duc în partea occipitală şi deschid fereastra.
Şi-mi zic: Miroase-a creier ars.
Prin crăpătura ferestrii larg deschise,intră!
Intră mii şi mii de păsări,
La mine-n cap!
Cobor prin simţul dragostei direct în torace,
Unde nu ştiu ,cum? Zboară fluturi!
Cu aripioare mici, albastre, roşii, vişinii.
Se distrează, se şi joacă ,comorile vii...
Îmi folosesc privirea să ajung în culisa sufletului meu.
Acolo-ngrămădiţi stau oameni fericiţi.
Mă retrag uşor ,şi-i văd îmbrăţişându-mi sufletul, timizi.
Mă duc în partea occipitală şi deschid fereastra.
Şi-mi zic: Miroase-a creier ars.
Prin crăpătura ferestrii larg deschise,intră!
Intră mii şi mii de păsări,
La mine-n cap!
Cobor prin simţul dragostei direct în torace,
Unde nu ştiu ,cum? Zboară fluturi!
Cu aripioare mici, albastre, roşii, vişinii.
Se distrează, se şi joacă ,comorile vii...
Comments
Post a Comment