Skip to main content

Mă deranjează dar nu interesează

Ce mă deranjează la sistemul educaţional din România?
Mă deranjează că îmi distruge şi ultima fărâmă de personalitate. Mă face să fiu exact ca oricine altcineva din clasa mea. Cum şi de ce? Pentru că nu-mi sunt oferite alternative. Fac aceleaşi ore de curs ca un alt coleg, căruia îi place o  materie mai mult decât mie şi invers. Pentru că nu mi se permite să-mi spun adevărata părere în opiniile cerute la literatură. Mi se cere opinia profesorului, iar a mea e.. CLAR GREŞITĂ. Acum îmi permit să spun ce cred, cred că nu există corect sau greşit în priviţa opiniilor, ci doar spun cum mi se pare mie. 
La şcoală ne sunt predate materiile cele mai importante, nu? 
De ce pentru toţi sunt aceleaşi? 
Dacă pentru mine e mai importantă biologia, iar pentru colegul de bancă matematica... De ce eu fac matematică si el de ce face biologie? 
Nu mă refer la matematica de bază care trebuie ştiută, mă refer în general.
De ce nu pot alege eu, de la o anumită vârstă, ce materii vreau să fac la şcoală? 
Să-mi cizelez personalitatea să o trezesc la viaţă... Măcar atât.
Dacă eu vreau să îmi dedic viaţa muzicii, şi cânt, şi ştiu să cânt , de ce nu sunt la fel de respectată ca şi un elev olimpic la matematică sau chiar română?
'Pentru că acel elev va ajunge ceva în viaţă, pentru că matematica e clar mai importantă decât muzica'
Dar dacă pentru mine nu e? 
Nu sunt o bucăţică de plastilină nu mă las modelată de alţii, scuzele mele. Mă auto-modelez, cel puţin încerc.

Comments

Popular posts from this blog

Ciclu

Când pe inima ta iau picnic tinerii, iau picnic, cu pahare, mâncare și câteodată chiueli, parcă simți așa un junghi. Dar cui îi pasă? Sunt tineri, cu mutrele îmuiate în fântâna tinereții, cu mâini roz și ochi buclați, cu dinții albi de smalț, cu părul brun, maro, spicat, și cu un look amar, stilat. Cu picioare lungi, cu blugi în dungi, piepturi 'nalte... Uneori în mâini țin câte o carte, alteori vreo țigaretă -chic- într-o lume cochetă.  Sunt tineri, iar la gurile lor sunt zăbale cu gust de viu, sunt rănite limbile lor de la atâta: “Alo, mama?! Vin târziu!” Și-n jurul ochilor, semne de tinerețe moartă, cum somnul lor nu piere niciodată, și șed tinerii pe inima mea și iau picnic, ciocnesc pahare, mușcă din bulcile de pâine, lasă firmituri, iar cheful se stinge cu spargere de pahare. Ce dacă inima mea are un junghi?  Sunt tinerii, cu gurile până la urechile surde, cu ochii buclați și pierduți pe coclaurile dorinței mute. Când pe inima ta iau picnic bătrânii, vorb

878

Pornit pe drumul călătorului stupid. Geanta aruncată în hol, bolul  de tablă pe masa din bucătărie. O scrumieră şi o ţigară pe jumătate arsă. Pe tocător este tăiat mărunt, mărar. În bol salată verde ruptă-n bucăţi mari, dacă este tăiată se face amară. Ora 20:03, 17 minute de chin. În 17 minute de aşteptare trec veacuri. Deschid radioul, e o piesă din aia veche,mă întind pe jos, pe podea. E umezeală, cred că o să plouă. Nu îmi place deloc melodia de la radio aşa că închid ochii, mă gândesc că mai am de aşteptat în jur de 16 minute. Dacă închid acum ochii, adorm în maxim un minut, deci, teoretic am 14 minute de somn liniştit şi un minut în care să mă încalţ, să ies şi să încui. Am închis ochii şi... nimic. S-a deschis şi geamul, nu-l închisesem bine şi s-a făcut şi curent. Clar, acum mă ridic închid geamul, până să mă pun să adorm o să treacă cel puţin 3 minute, practic 11 minute de somn cât de cât comod. Nu o să adorm nicio clipă, merg în bucătărie scot agresiv storcătorul de fructe