Skip to main content

Mă deranjează dar nu interesează

Ce mă deranjează la sistemul educaţional din România?
Mă deranjează că îmi distruge şi ultima fărâmă de personalitate. Mă face să fiu exact ca oricine altcineva din clasa mea. Cum şi de ce? Pentru că nu-mi sunt oferite alternative. Fac aceleaşi ore de curs ca un alt coleg, căruia îi place o  materie mai mult decât mie şi invers. Pentru că nu mi se permite să-mi spun adevărata părere în opiniile cerute la literatură. Mi se cere opinia profesorului, iar a mea e.. CLAR GREŞITĂ. Acum îmi permit să spun ce cred, cred că nu există corect sau greşit în priviţa opiniilor, ci doar spun cum mi se pare mie. 
La şcoală ne sunt predate materiile cele mai importante, nu? 
De ce pentru toţi sunt aceleaşi? 
Dacă pentru mine e mai importantă biologia, iar pentru colegul de bancă matematica... De ce eu fac matematică si el de ce face biologie? 
Nu mă refer la matematica de bază care trebuie ştiută, mă refer în general.
De ce nu pot alege eu, de la o anumită vârstă, ce materii vreau să fac la şcoală? 
Să-mi cizelez personalitatea să o trezesc la viaţă... Măcar atât.
Dacă eu vreau să îmi dedic viaţa muzicii, şi cânt, şi ştiu să cânt , de ce nu sunt la fel de respectată ca şi un elev olimpic la matematică sau chiar română?
'Pentru că acel elev va ajunge ceva în viaţă, pentru că matematica e clar mai importantă decât muzica'
Dar dacă pentru mine nu e? 
Nu sunt o bucăţică de plastilină nu mă las modelată de alţii, scuzele mele. Mă auto-modelez, cel puţin încerc.

Comments

Post a Comment

Popular posts from this blog

Ciclu

Când pe inima ta iau picnic tinerii, iau picnic, cu pahare, mâncare și câteodată chiueli, parcă simți așa un junghi. Dar cui îi pasă? Sunt tineri, cu mutrele îmuiate în fântâna tinereții, cu mâini roz și ochi buclați, cu dinții albi de smalț, cu părul brun, maro, spicat, și cu un look amar, stilat. Cu picioare lungi, cu blugi în dungi, piepturi 'nalte... Uneori în mâini țin câte o carte, alteori vreo țigaretă -chic- într-o lume cochetă.  Sunt tineri, iar la gurile lor sunt zăbale cu gust de viu, sunt rănite limbile lor de la atâta: “Alo, mama?! Vin târziu!” Și-n jurul ochilor, semne de tinerețe moartă, cum somnul lor nu piere niciodată, și șed tinerii pe inima mea și iau picnic, ciocnesc pahare, mușcă din bulcile de pâine, lasă firmituri, iar cheful se stinge cu spargere de pahare. Ce dacă inima mea are un junghi?  Sunt tinerii, cu gurile până la urechile surde, cu ochii buclați și pierduți pe coclaurile dorinței mute. Când pe inima ta iau picnic bătrânii,...
1 comment
Read more

Pentru mine

lipit cu nasul de geamul dintre tine tu şi tine -nu mi-ai făcut cunoştiinţă cu el, până acum- el. te minunezi de cât de departe vezi cu ochii tinelui, -ce prost sună- Cu ochii sinelui, tânărul visează şi veghează. Ai ochii prea deschişi şi se vede, Că nici măcar nu eşti atent. Stai cu spatele prea drept, erai cocoşat. Ce privim aşa de sus? Geamul se sparge, o fi aruncat vreo unu c-o piatră, sau vreun copil cu mingea. -ce te enrevează- Tine tu şi el, fac cunoştiinţă. tine el îl ia pe tine tu şi -l ascunde undeva după, -cum era?- După o uşă, o-ncuie, ia cheia, o ascunde în în coconul unui fluture galben cu negru. Da, ai o problemă şi cu culorile acum, pentru că acolo după uşă, vezi doar negru. Îţi scriu ţie tu, pentru că el e altul, şi cam ar trebui să cauţi afurisita aia de cheie, cumva pe bâjbâite. Da, întunerc, înţeleg, dar frica n-o mai vezi. şi din nou te lipeşti cu nasul de geamul aburit, pentru că în loc să îl învingi pe el, ţie ţi-e teamă de tine. Of...
Post a Comment
Read more