Skip to main content

Eu Paradisul tău sau tu Paradisul meu?

Ce fel de ţipăt m-ar trezi din adormirea asta adâncă? Dacă nu tu, atunci cine? Despre ce discutam? A, de mine. Nu, eu nu dorm, ce adormire, gândirea mea reflectă acum spre altele. Spre cum leul îşi mănâncă puii, spre culorile cerului, diferite întotdeauna, spre steaua aia care e mai strălucitoare decât toate,spre... cum ar fi ca eu să fiu acum în Paradis. Nu, asta spun, nu sunt în Paradis... Stai! Cum ar fi ca eu să fiu un Paradis? M-aş vedea, m-aş vedea, chiar m-aş vedea un fel de, de Paradis! Cineva să mă admire ca pe-un loc magnific. Nu, nu doar ca pe un loc, să mă admire ca acum, să mă admire fiind eu. Fiind acest aşazis Paradis. Însă greşeala celui care crede că eu, magnificul ating prin tot ce fac, ce spun, ce simt, ce sunt... Este, este că, eu greşesc, chiar greşesc, sunt conştientă că greşesc. Cum ar fi ca acestui om, să-i placă că greşesesc? Să admire că greşesc! Să iubească totul la Paradisul ăsta, dar mai ales că greşeşte! Iar eu, să nu încerc deloc să ascund greşelile, nu ca până acum. Nu! Să-mi placă că greşesc. Acum acestuia, omului acestuia, îi place că greşesc, dar oare lui, lui îi place cât vorbesc? Îi place cum gândesc? Să zicem da! Îi place tot!!! Să fiu eu Paradis pentru el,iar el pentru mine un simplu om? Nu asta vreau. Imposibil, imposibil ca el pentru mine simplu om să fie, îi place că greşesc, acceptă că greşesc şi ştie. Deci dacă eu pentru el,Paradis sunt, el pentru mine ce-i? E rău?
E bine? E tot? Îi Paradis? Acum că el pe mine mă consideră magnificul, perfectul sau iubitul. Eu, acum să mă gândesc, ce fel de Paradis în dânsul să creez! Perfectul fiind pus cap la cap. L-am construit! Am acceptat la dânsul tot ce el crede greşit. Apoi el mi-a zâmbit şi-a zis:"-Tu chiar faci ce e greşit!". Apoi mi-am amintit, că dânsul îndrăgeşte ce-i greşit.
Deci cine-i Paradisul cui?

Comments

Post a Comment

Popular posts from this blog

Ciclu

Când pe inima ta iau picnic tinerii, iau picnic, cu pahare, mâncare și câteodată chiueli, parcă simți așa un junghi. Dar cui îi pasă? Sunt tineri, cu mutrele îmuiate în fântâna tinereții, cu mâini roz și ochi buclați, cu dinții albi de smalț, cu părul brun, maro, spicat, și cu un look amar, stilat. Cu picioare lungi, cu blugi în dungi, piepturi 'nalte... Uneori în mâini țin câte o carte, alteori vreo țigaretă -chic- într-o lume cochetă.  Sunt tineri, iar la gurile lor sunt zăbale cu gust de viu, sunt rănite limbile lor de la atâta: “Alo, mama?! Vin târziu!” Și-n jurul ochilor, semne de tinerețe moartă, cum somnul lor nu piere niciodată, și șed tinerii pe inima mea și iau picnic, ciocnesc pahare, mușcă din bulcile de pâine, lasă firmituri, iar cheful se stinge cu spargere de pahare. Ce dacă inima mea are un junghi?  Sunt tinerii, cu gurile până la urechile surde, cu ochii buclați și pierduți pe coclaurile dorinței mute. Când pe inima ta iau picnic bătrânii, vorb
1 comment
Read more

878

Pornit pe drumul călătorului stupid. Geanta aruncată în hol, bolul  de tablă pe masa din bucătărie. O scrumieră şi o ţigară pe jumătate arsă. Pe tocător este tăiat mărunt, mărar. În bol salată verde ruptă-n bucăţi mari, dacă este tăiată se face amară. Ora 20:03, 17 minute de chin. În 17 minute de aşteptare trec veacuri. Deschid radioul, e o piesă din aia veche,mă întind pe jos, pe podea. E umezeală, cred că o să plouă. Nu îmi place deloc melodia de la radio aşa că închid ochii, mă gândesc că mai am de aşteptat în jur de 16 minute. Dacă închid acum ochii, adorm în maxim un minut, deci, teoretic am 14 minute de somn liniştit şi un minut în care să mă încalţ, să ies şi să încui. Am închis ochii şi... nimic. S-a deschis şi geamul, nu-l închisesem bine şi s-a făcut şi curent. Clar, acum mă ridic închid geamul, până să mă pun să adorm o să treacă cel puţin 3 minute, practic 11 minute de somn cât de cât comod. Nu o să adorm nicio clipă, merg în bucătărie scot agresiv storcătorul de fructe
Post a Comment
Read more