Skip to main content

Un fel de filosofie...

Nu stiu de ce dar am impresia ca persoana care a inventat SCOALA a gandit perfect.  Scoala a fost gandita in asa fel incat sa fie urata sau displacuta de peste 80% din cei care merg la scoala. Intradevar sunt materii cu care , cred eu, ca nu ma voi mai intalni niciodata dupa terminarea liceului, sau materii de care eu chiar nu am nevoie... Sau materii la care nu inteleg nimic. De ce nu inteleg nimic? Studiile spun ca din cauza faptului ca nu ma straduiesc destul... insa creierul meu spune: PENTRU CA NU INTELEG SI NU IMI PLACE!
Ei bine, oamenii maturi, persoanele trecute de 18 ani, uita cu desavarsire cum e sa fii preadolescent sau adolescent. Uita ca in capul tau la varta de 13-14 ani , in mod normal, nu stau calcule matematice sau chimice, stau tot felul de intrebari la care NU exista raspunsuri...  sau orice alt ceva.
Sunt si oameni , numiti Adulescenti , se intalnesc foarte rar, la fel ca un copil BUN la orice, felicitat si iubit de absolut toti profesorii, adica unul la circa 1300. Acel Adulescent , adica un adolescent in corp de adult este iubit de toti adolescentii, la fel ca un copil din ala BUN .
Genul ala de persoana intelege ce simti tu si intelege de ce nu intelegi! E foarte greu... Adulescentii ar trebui sa ne fie profesori, nu o sa dau o explicatie...Asta e ce simt.
Adolescentii simt, nu gandesc, creierul lor e atat de incalcit si vascos, incat nu se prind lucruri atat de clare. Studiile spun din nou ca adulescentii sunt niste adulti nedemni, ei bine cei care fac aceste studii sunt niste ADULTI , adulti cu adevarat, intrucat lor li se sterge tot trecutul, adica toata perioada adolescentei, uita tot ce inseamana aceasta.Li se sterge cea mai frumoasa si grea perioada din viata. Acestia spun ca cea mai grea perioada e atunci cand iti cauti loc de munca, nu e adevarat! Cea mai grea perioada e atunci cand esti trist si singur, cand nu intelegi, cand iti e teama sa iti faci prieteni sau sa vorbesti. Cand ai un nod in gat, cand esti penibil, cand tremuri, cand plangi, cand nu stii de ce iti e teama, cand nu stii ce se intampla... Adultii au o teorie spun ca sunt doua categorii de oameni: Prosti si destepti! NU EXISTA ASA CEVA. Adulescentii cred sau au impresia ca oamenii pot fi optimisti , realisti sau pesimisti... Atat!

Comments

Popular posts from this blog

Ciclu

Când pe inima ta iau picnic tinerii, iau picnic, cu pahare, mâncare și câteodată chiueli, parcă simți așa un junghi. Dar cui îi pasă? Sunt tineri, cu mutrele îmuiate în fântâna tinereții, cu mâini roz și ochi buclați, cu dinții albi de smalț, cu părul brun, maro, spicat, și cu un look amar, stilat. Cu picioare lungi, cu blugi în dungi, piepturi 'nalte... Uneori în mâini țin câte o carte, alteori vreo țigaretă -chic- într-o lume cochetă.  Sunt tineri, iar la gurile lor sunt zăbale cu gust de viu, sunt rănite limbile lor de la atâta: “Alo, mama?! Vin târziu!” Și-n jurul ochilor, semne de tinerețe moartă, cum somnul lor nu piere niciodată, și șed tinerii pe inima mea și iau picnic, ciocnesc pahare, mușcă din bulcile de pâine, lasă firmituri, iar cheful se stinge cu spargere de pahare. Ce dacă inima mea are un junghi?  Sunt tinerii, cu gurile până la urechile surde, cu ochii buclați și pierduți pe coclaurile dorinței mute. Când pe inima ta iau picnic bătrânii,...

Pentru mine

lipit cu nasul de geamul dintre tine tu şi tine -nu mi-ai făcut cunoştiinţă cu el, până acum- el. te minunezi de cât de departe vezi cu ochii tinelui, -ce prost sună- Cu ochii sinelui, tânărul visează şi veghează. Ai ochii prea deschişi şi se vede, Că nici măcar nu eşti atent. Stai cu spatele prea drept, erai cocoşat. Ce privim aşa de sus? Geamul se sparge, o fi aruncat vreo unu c-o piatră, sau vreun copil cu mingea. -ce te enrevează- Tine tu şi el, fac cunoştiinţă. tine el îl ia pe tine tu şi -l ascunde undeva după, -cum era?- După o uşă, o-ncuie, ia cheia, o ascunde în în coconul unui fluture galben cu negru. Da, ai o problemă şi cu culorile acum, pentru că acolo după uşă, vezi doar negru. Îţi scriu ţie tu, pentru că el e altul, şi cam ar trebui să cauţi afurisita aia de cheie, cumva pe bâjbâite. Da, întunerc, înţeleg, dar frica n-o mai vezi. şi din nou te lipeşti cu nasul de geamul aburit, pentru că în loc să îl învingi pe el, ţie ţi-e teamă de tine. Of...