visăreasa

Mi-am prins degetele-n uşă, sunt mov şi mă dor. oare când apune soarele, ceru-i mov şi-l doare?

Jucăm barbut şi cel care pierde face turul propriei persoane  de 2 ori. Dublă. Dublă. 6-4 6-5 După regulamentul -regulilor nescrise- Ai de făcut o călătorie, şi ne vedem în spate  să-mi zici şi mie.

Încurci scopul cu arta Dar lupta e între orizont şi poartă. E leul crescut în circul târgului Ce-şi vede prin umbra trupului, culoarea irisului. Nu ştie. -e pradă vie- Şi e închis în temniţă, drept stafie, Oamenii gri, negociază, dresează, Îşi aruncă speranţa miilor din mii în cârca lighioanei, -limbaj de lemn- Dar toţi din târgul circului îl ştiu pe leu A fi: Un fraier, leneş, un nemernic infantil.

Du-mă la Planetraiu. Să-nţeleg şi eu cum stă treaba cu astrele, cu zilele, cu nopţile cu înaltul cerului şi teama teama de pământ.

Descriere: Păr brun pe degete-mbibate-n tutun.                  Voce rece într-un gol.                   Săracul, beat şi picat în nămol.                       Cu mâinile puternice,                   Gâdilă foaia-cu pana stiloului-                   Scapă scrum pe foaie,                   Camera înoată în fum,                   Ce fum!                   Joc al întrebărilor fără răspuns afirmativ,                   Amplu şi suspect, negativ.                   -Nu ştiu-                 ...

Lupta dintre binele şi răul din perspectiva fiecăruia. Se foloseşte ca marjă de siguranţă, defensiva altuia. Lovitură, Barare. Întotdeaună cu ochii la picioarele sale, şi garda sus. Privirea-n pământ, oasele se prefac în vârfuri de creioane hb şi se rup în ascuţitori. Durerile devin din ce în ce mai profunde Rănile sunt uşor observabile de duşman -ce fac?- Se luptă-n continuare fără pic de tact. Sar 6 inşi în atac, restul stau cu capul înglobat în scopul deja judecat. -pierderea- Şi joacă-n jocul pierderii, cu reguli prestabilite. Convinşi că nicio şansă n-au să se mai agite, priviri adânci în asfalt. Tehnica veche de şlefuire a pietrei preschimbarea-n diamant. -Iluzionist falsat- Şi-n continuare un joc slab. O luptă în stradă fără fără găuri cu feţe-n bălţi de sânge pe asfalt.

Maşinărie atemporală ce-mi teleportează atenţia, Într-o bulă imensă, în frig. Aviatorul străpuns de aripa stângă a propriei maşinării. Avionul e prăbuşit. Ultima strigare în staţie. Aviatorul zace printre ruinele maşinăriei DEFECT. Infecţie. Ce fel de aviator, Cu ligamentele rupte, se târâie prin nisip mişcător? Semiparalizat, aviatorul răsuflă îndurerat Furnicăturile-i împânzesc durerea, urmează delictul. -plăcerea- La marginea realului, e femeia. Şi-i unge rănile cu nămolul vindecării, Iar dânsul aproape că moare, iar dânsa tresare şi-şi pune pe limba-i numai -a dânsei- licoarea vieţii, şi-l sărută pe buze. Fără conştiinţă aviatorul tresare, şi-i pierdut în entitatea misterioasă -nimicul se pare- Ştiri de ultimă oră, Aviator străpuns de aripa stângă a propriei maşinării Avionul e prăbuşit Şanse minime de viaţă. Femeia-i unge cu nămolul vinecarii, rănile. Când pare fără speranţă, Îl sărută cu picături mici şi dulci din licoarea vieţii. Pentru o secu...